Fiecare pasăre pe limba ei piere (6)

in Război corupției

Motto: ,,Am ajuns la una din acele răspîntii la care ori se plămădesc religii noi, ori se plămădesc cataclisme”. NICOLAE TITULESCU

Ce despăgubiri ar fi trebuit să ceară România celor două vajnice beligerante, care s-au războit timp de un secol și jumătate pe pămîntul nostru? Am semnat Tratatul cu Ucraina împotriva intereselor noastre vitale, după cum am iscălit și actul de aderare la Uniunea Europeană ,,aruncîndu-ne legați la ochi în cușca lupilor mereu flămînzi”, așa cum opina, pe bună dreptate, editorialistul revistei ,,România Mare”, Dragoș Dumitriu. Ce a urmat în cei 11 ani de europenism? Am intrat în UE ca țară de mîna a doua, iar astăzi, am ajuns una de mîna a treia, colonia care fusesem în perioada interbelică, acea sursă de materii prime și piață de desfacere pentru fostele metropole coloniale, astăzi, diriguitorii Uniunii Europene. Am rămas fără industrie, care le stătea ca un ghimpe în spate țărilor europene occidentale, fără agricultură și fără cîteva milioane de locuitori, care, nemaigăsind locuri de muncă în țară, s-au dus să-i slugărească pe nababii străini, în schimbul unor salarii mult reduse față de cele ale muncitorilor occidentali. Comunitarii occidentali s-au repezit ca șacalii asupra României. Austria, o țară cît o stachină, vorba poetesei Leonida Lari, ne-a șantajat cu intrarea noastră în UE, pînă a pus mîna pe doi giganți economico-financiari – PETROM și Banca Comercială Română. Suedia a mîrîit ani de zile, pînă cînd societățile sale care operau în România au obținut condiții care le-au permis să realizeze venituri uriașe în comparație cu cele ale societăților noastre. O altă țară-strachină, Olanda, care se împotrivește și azi intrării României în Spațiul Schengen, cere, cu mentalitatea colonialistului de altădată, să preia în stăpînire Portul Constanța. Mai mult, pretinde că Portul nostru maritim face concurență Amsterdamului. Dar oare Londra, Lisabona, Valencia, Neapole, Salonic, Istanbul și alte porturi la Marea Adriatică, Marea Neagră și la Mediterană nu concurează portul olandez? De ce nu se aruncă autoritățile de la Haga asupra lor? În ultimul timp, Germania a reactivat ranchiuna pe care ne-o poartă de mai bine de un secol, amestecîndu-se brutal în treburile noastre interne și în activitatea Justiției. Pentru noi nu este o surpriză. Pînă și Helmut Kohl, care părea o minte mai luminată, era obsedat de o atitudine ostilă față de țara noastră. În 1989, pe cînd se afla la Budapesta pentru a convinge autoritățile maghiare să suțină unificarea Germaniei, promitea că țara sa va ajuta Ungaria pentru recîștigarea Transilvaniei. Ideea aceasta izvorîtă din vajnicul spirit revanșard german a fost reafirmată în ultimii ani de diverși lideri și politicieni germani. Anul trecut, la 1 Decembrie, cu prilejul aniversării Marii Uniri, postul german de televiziune ZDF Zweite transmitea că ,,România sărbătorește anexarea fostei provincii maghiare Transilvania”. O mare măgărie! Oare cum ar primi cancelarul Merkel o notă transmisă de vreun post de televiziune din România prin care s-ar afirma că reunificarea Germaniei s-a realizat prin anexarea Republicii Democrate Germane, stat liber și independent, de către Republica Federală a Germaniei? Klaus Iohannis n-a avut nici o reacție la adresa postului de televiziune amintit. Nici nu ne așteptam. Ca atare, liderii politici germani continuă nestingheriți să pună România la zid. Relativ recent, Manfred Weber, principalul candidat al Partidului Popular European la președinția Comisiei Europene, amenința România, partidele aflate la guvernare și pe procurorii care o anchetează pe fosta șefă a DNA, afirmînd că ,,dacă procedurile judiciare împotriva doamnei Kövesi nu sînt anulate, vom cere o dezbatere în următoarea sesiune plenară a Parlamentului European. De asemenea, apelăm urgent la PES (Partidul Socialist European) și la ALDE (Grupul european) să se pronunțe împotriva partidelor surori din Guvernul român”. Ce spui, Franz? De cînd ai devenit judecătorul suprem al Europei? Și Hitler tot cu astfel de intrigi și amenințări opera la vremea sa, și a sfîrșit cum trebuia. Știi oare cîte vieți, cîte destine, cîte familii a distrus Kövesi, această fiară cu chip de om, întocmind dosare fără obiect, în baza unor denunțuri mincinoase, smulse unor pușcăriași, dornici să-și îndulcească ori să scape de regimul de detenție? Știi, Herr Weber, că această doamnă a groazei este ea însăși o coruptă ereditară? Tatăl ei a fost învinuit de corupție, fratele și fostul soț, acuzați de aceeași meteahnă, iar, în ultima vreme, o asemenea incriminare este tot mai des rostită la adresa acestei Iude a dreptății. Departe de a constitui vreo autoritate în profesiunea de jurist (cînd a fost ,,descoperită” de Băsescu, instrumentase doar… 5 dosare), Kövesi, care a împărțit aula universitară cu terenul de basket, a surprins pe foarte mulți în postul de șefă a DNA. Ea a fost, însă, căutată cu lumînarea de netrebnicii care au plantat-o ca pe o buruiană otrăvitoare în fruntea unei asemenea instituții. Atît pentru sterila noastră opoziție, cît și pentru liderii de la Bruxelles, Kövesi a fost socotită arma prin care vor dărîma actuala putere. S-au înșelat. Kövesi a călcat permanent în străchini, a comis nedreptăți flagrante, a compromis Justiția, împreună cu procurorii din subordine, pentru ca, pînă la urmă, să fie măturată din scaunul groazei. Acum, cînd Iohannis dă semne de nesiguranță în privința celui de al doilea mandat, opoziția internă și liderii de la Bruxelles încearcă s-o împingă spre fotoliul suprem al țării pe această gogoașă dezumflată. Mulți spun, însă, că voturile pe care Kövesi le-ar obține la un asemenea scrutin ar putea fi duse, acasă, într-o poșetă. Despre Iohannis, continui să cred că procentele de încredere de care se bucură din partea populației se vor dovedi, în final, niște gogorițe. Și asta, în pofida rezultatului obținut la un referendum fără obiect, dar suprapus anume alegerilor europarlamentare, astfel încît nici pînă azi nu s-a aflat de ce au fost atîția votanți pe liste suplimentare, în comune și cătune în care pînă azi nu a călcat picior de turist… Cum de s-a întîmplat asta, numai Dumnezeu și STS știe. Să sperăm că votul pentru prezidențiale nu va mai fi parazitat de un alt referendum, cerut aiurea de actualul președinte… Klaus Iohannis nu numai că n-a făcut nimic pentru a spera la un nou mandat, dar nici nu-i capabil pentru o asemenea înaltă funcție. Personal, îți spun de pe acum adio!, Herr Klaus. Ai fost un președinte inutil, recalcitrant, nedorit, potrivnic românilor și intereselor majore ale țării. Vei dispărea din fruntea țării, așa precum fiecare pasăre pe limba ei piere. La capătul acestui peregrinaj prin viața noastră actuală și a țării, mă întreb înspăimîntat: să ne fi blestemat oare Ceaușescu atît de cumplit, la zidul pieirii sale, încît de 15 ani să n-avem parte decît de conducători fanarioți atît de înrăiți? Nu cumva mîine ne vom trezi cu vreun ,,#rezist” la Cotroceni, care, cu mintea lui pătrunsă de ură va da foc țării? Să sperăm că acest popor atît de nefericit de-a lungul existenței sale, dar atît de rezistent, se va mobiliza la urne, ca la Rovine, la Podul Înalt și la Mărășești, și va pune pe jar întreg putregaiul uman intern, care vrea să vîndă și să distrugă o țară bimilenară, făurită și apărată cu prețul vieții de atîtea și atîtea generații de români.

Sfîrșit

NICOLAE DĂSCĂLESCU

Păreri și opinii