Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete străine (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cazul spionului „Cicero“ (1)

Václav Pavel Borovicka, un cunoscut autor de lucrări în care prezintă lumea Informaţiilor Secrete, menţionează că în Istorie au existat două personaje cu numele de Cicero. Primul, oratorul roman Marcus Tullius Cicero (107 î. Chr – 43 î.Chr) şi cel de-al doilea, un spion din timpul ultimului război mondial. Acesta din urmă, pe numele său real Elyesa Bazna, s-a născut la 28 iulie 1904 în Pristina, din fosta Iugoslavie. Înainte de a deveni spion, calitate în care aproape că a ţinut în mînă situaţia celui de-al doilea război mondial şi a contribuit cu succes la distrugerea Imperiului Britanic, a avut mai multe meserii:

–  după ce abandonează studiile la Academia Militară, devine muncitor la o firmă de transport franceză;

– după ce suferă un accident, în urma căruia distruge  maşina pe care o conducea, trece „peste drum“, la o firmă engleză, unde lucrează  tot ca şofer;

– comite un nou accident, cu o motocicletă furată; face puşcărie în Marsilia, ocazie cu care învaţă bine limba franceză;

– devine şoferul paşei Ali Saito şi, ulterior, taximetrist pe cont propriu;

– după ce dă faliment, devine şoferul ministrului plenipotenţiar iugoslav, Jancovic;

– următoarea ocupaţie este aceea de „cavas“ (om de pază al nobililor, îndeosebi al diplomaţilor);

– Bazna a lucrat, timp de 7 ani, la ministrul iugoslav, după care şi-a schimbat stăpînul, trecînd la Ambasada Statelor Unite, în serviciul ataşatului militar, colonelul Class; din cauza excesivei amabilităţi a doamnei Class, pentru evitarea unui scandal, se mută la Ambasada Germaniei, la consilierul Jenke;

– germanii l-au descoperit tocmai cînd scotocea  prin corespondenţa secretă şi l-au bănuit de tot ce putea fi mai rău;

– pleacă de la Ambasada germană, dat afară şi ameninţat cu poliţia, dacă nu îşi va schimba atitudinea;

– dintr-un ziar, află că primul secretar al Ambasadei engleze caută un şofer.  Tocmai specialitatea lui. Intră în noul serviciu, unde scotoceşte cu meticulozitate peste tot pe unde se aflau documente. Află, astfel, interesele pe care le avea Anglia în Turcia, dar şi interesele beligeranţilor. Viitorul spion Cicero nu era, însă, suficient de copt pentru această meserie. Ambasadorul englez la Ankara, Hugh Knatchbull-Hughessen, avea nevoie de un valet, un post  nu foarte atrăgător.

Transferul unui servitor din casa primul secretar în cea a ambasadorului nu era decît o mutare în cadrul instituţiei, care, aparent, nu ridica probleme, dar pe care Bazna a obţinut-o numai cu sprijinul unei frumoase servitoare.

Aşa că Elyesa Bazna îşi ia în primire noul post. El nu era un spion instruit în universităţile de profil ale timpului. Era un amator, care şi-a încropit cum a ştiut o instalaţie primitivă pentru fotocopierea documentelor.

Printre primele documente fotocopiate era şi o listă a tuturor agenţilor englezi care acţionau în Turcia. În ziua de 26 octombrie 1943, Bazna a hotărît să predea filmele germanilor, chiar consilierului Jenke, căruia îi spuse că este valetul ambasadorului englez şi că arc acces la informaţii cu menţiunea „Secret“ şi „Strict Secret“, pe care le poate fotografia şi aduce contra unei recompense corespunzătoare – 20.000 lire sterline pentru primele documente şi cîte 15.000 lire „cash“ pentru fiecare document următor. Bazna este transferat imediat ca legătură informativă a ataşatului comercial Ludwig C. Moyzisch, în realitate,  rezident al Serviciului de Spionaj german la Ankara. Primul răspuns la oferta lui Bazna este negativ. Acesta însă afirmase că, oricum, va vinde documentele şi a arătat cu degetul în direcţia Ambasadei Sovietice. Rezidentul german amînă „afacerea“,  motivînd că nu are atîţia bani. Era mai mult o scuză. Nu ştia dacă superiorii lui din Centrală vor accepta oferta. Bazna înţelege regulile jocului şi îşi menţine propunerea, dînd un termen de 6 zile.

În dimineaţa zilei de 27 octombrie 1943, Ludwig C. Moyzisch a trimis la Berlin, sub semnătura ambasadorului Franz von Papcn, următoarea scrisoare:

„Ministrului afacerilor Externe al Reichului – personal.

Problemă Secretă de Stat.

Am primit o ofertă din partea unui angajat al Ambasadei engleze, respectiv a valetului ambasadorului englez la Ankara, care ne poate procura fotocopii ale unor informaţii originale cu conţinut strict secret. Pentru prima tranşă care ne va fi predată la 30 octombrie, cere 20.000 de lire sterline în bancnote, iar pentru fiecare următor film, cîte 15.000 de lire. Rog să mi se trimită instrucţiuni în legătură cu această ofertă. În cazul unui răspuns afirmativ trebuie să trimiteţi suma cerută printr-un curier special pînă la 30 octombrie. Valetul respectiv a lucrat,  în urmă cu cîţiva ani. în aceeaşi calitate, la consilierul de ambasadă Jenke, altfel lumea de aici nu-l cunoaşte. Semnat: Franz von Papen. “

Răspunsul a venit foarte prompt:

„Ambasadorului von Papen personal. Secret de Stat.

Acceptaţi oferta valetului englez. dar luaţi toate măsurile de prevedere. Un curier special va sosi la Ankara în dimineaţa zilei de 30 octombrie. După preluarea documentelor, aştept o informare imediată. Semnat: Joachim von Ribbentrop. “

(va urma)

(Fragmente din cartea „Servicii Secrete străine“, semnată de Marian Ureche şi Aurel Rogojan)

COMENTARII DE LA CITITORI