Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cazul „Werner Haase”

Werner Haase, alias Wilhelm Heissler, era adjunctul şefului filialei 1206 a „Organizaţiei Gehlen”, din Berlinul de Vest. În noaptea de 13/14 noiembrie 1953, acesta a fost arestat în timp ce încerca sã realizeze cablarea unui trunchi de legãturi telefonice din Berlinul de Est, la o centralã de interceptare a organizaţiei.

Judecat de Tribunalul Suprem al R.D.Germane, Haase a fãcut depoziţii relevante. Dacã operaţiunea în care era implicat reuşea, organizaţia ar fi putut intercepta comunicãrile telefonice guvernamentale, cele ale armatei sovietice de ocupaţie, precum şi convorbirile internaţionale cu Moscova, Varşovia, Praga şi alte capitale.

Centrala de interceptare a fost construitã în localul unei firme de comercializare a aparatelor electrice, folositã drept acoperire, din subsolul cãreia pornea reţeaua de cabluri cãtre zona esticã a Berlinului, unde se afla terminalul pentru conexare. Toate lucrãrile au fost realizate de membrii organizaţiei, deghizaţi în operatori ai societãţii de telefonie.

Soluţiile tehnice alese au fost dintre cele mai ingenioase. Întrucît nu se puteau sãpa şanţuri şi nici nu se puteau îngropa cabluri în partea esticã a Berlinului, în zona respectivã s-a ajuns cu ajutorul unui cablu submersibil, scufundat în Lacul Jungfren. Transportul şi scufundarea cablului s-au realizat cu ajutorul unor bãrci-jucãrie, telecomandate prin radio. Odatã ajuns pe malul opus, cablul urma sã fie conexat  la reţeaua telefonicã est-berlinezã. Tentativa lui Haase a fost reeditatã de C.I.A. în anul 1955, bineînţeles, tot cu concursul specialiştilor lui Gehlen, operaţiunea fiind cunoscutã sub numele „Tunelul din Berlin”.

 

Cazul Nikita Korşunski

Nikita Korşunski a fost ofiţer în cadrul  Direcţiei de Informaţii  Externe a URSS, care, vreme de aproape 6 ani, a acţionat ca agent al Serviciului de Informaţii al Armatei de Uscat a S.U.A. – „G-2”, staţionatã  în Germania de Vest, fiind, concomitent, membru al mai multor organizaţii anticomuniste.

Infiltrarea lui Korşunski a fost relativ simplã. El s-a prezentat la un post al poliţiei militare din Berlinul de Vest, unde a afirmat cã a dezertat din motive personale. Corpul de contraspionaj (C.I.C.) l-a preluat imediat şi i-a ascultat povestea. Korşunski le-a spus ofiţerilor de contraspionaj american cã este cãpitan într-o unitate militarã sovieticã staţionatã în R.D.G. şi cã s-a îndrãgostit de o nemţoaicã, dar cã în ţara sa era cãsãtorit şi avea doi copii! Solicitînd comandantului sãu sã-l ajute ca sã divorţeze şi sã se  recãsãtoreascã, a fost ameninţat cã va fi trimis în faţa Curţii Marţiale şi cã va fi  expulzat  în U.R.S.S.

În aceastã conjuncturã, a luat hotãrîrea sã dezerteze, scontînd  pe faptul cã va putea fi urmat şi de iubita sa.

Cariera lui Korşunski în cadrul Serviciului de Informaţii al Armatei de Uscat a S.U.A. – „G-2”, al  C.I.A. şi al „Organizaţiei Gehlen“ a fost una dintre cele mai redutabile. A fost cel mai bun instructor pentru spionii şi diversioniştii paraşutaţi; profesor la mai multe şcoli de spionaj; consilier al mai multor organizaţii anticomuniste ale emigranţilor etc.

În 1954, ca urmare a unei defectãri în sistemul de legãturã, Korşunski a fost arestat şi condamnat la 14 ani de închisoare. Dupã 5 ani, a fost eliberat în cadrul unui schimb de agenţi.

 

Cazul Hmelniţki

Serviciile de Informaţii sovietice s-au infiltrat în lagãrele de refugiaţi imediat ce acestea au fost înfiinţate, cu scopul de a-şi include agenţii în grupurile de spionaj şi diversiune ce urmau sã fie trimise împotriva U.R.S.S.

Agent al contraspionajului sovietic, ucrainianul K.E. Hmelniţki a fost paraşutat în Ucraina împreunã cu un astfel de grup, în aprilie 1953. Timp de 4 ani, Hmelniţki a transmis, prin legãtura radio, informaţii apreciate elogios de directorul C.I.A., Allen Dulles, şi de şeful „Comitetului de coordonare a politicii”, Wiesner. În 1955, însã, Gehlen a început sã-l bãnuiascã pe Hmelniţki cã lucreazã controlat, motiv pentru care nu i-a mai valorificat informaţiile. În februarie 1957, Ministerul de Externe al U.R.S.S. a demascat activitatea grupului, organizînd o Conferinţã de Presã, iar Hmelniţki a relatat cã, în 1945, a fost special infiltrat într-un lagãr de refugiaţi, pentru a se lãsa recrutat şi a descoperi acţiunile puse la cale de Serviciile Secrete occidentale împotriva U.R.S.S. În final, Hmelniţki a relatat despre acţiunile operative prin care specialiştii K.G.B.-ului i-au dezinformat pe americani, reuşind sã le afle planurile importante, ca urmare a cererilor de informaţii transmise.

Alte operaţiuni de trimitere a unor grupuri de spionaj şi diversiune, organizate în colaborare cu Serviciile de Informaţii engleze, au fost dejucate ca urmare a faptului cã responsabilul acestora din partea S.I.S. nu era altul decît Kim Philby.

 

(va urma)

(Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de Marian Ureche şi Aurel Rogojan)

COMENTARII DE LA CITITORI