Foarte excepţional – nu se poate

in Lecturi la lumina ceaiului

Nenumărate nedreptăţi se petrec astăzi în România noastră înşelată, trădată, furată şi umilită. Pe toate planurile şi în toate domeniile. Am decăzut peste tot: în economie, în cultură, în artă. Sîntem o colonie (n-am spus-o numai noi). Ce revoluţie a fost atunci, în acel însîngerat Decembrie, al anului de graţie 1989, la două veacuri după marea Revoluţie franceză şi la un secol de la trecerea în Eternitate a geniului naţional Mihai Eminescu şi a marelui său prieten întru nemurire, Ion Creangă? Păi, orice revoluţie, după cum se ştie, înseamnă progres, iar nu regres. Dar să lăsăm chestiunile filologice, vorba lui Ion Luca Caragiale şi să venim la subiectul care ne interesează. Pe lîngă o decădere clară (pe plan economic, social etc.), am dat înapoi, ca racul, şi, sau mai ales, pe plan moral. Minciuna caută să înlocuiască adevărul, iar pilele/relaţiile şi nepotismul sînt în floare. Ca niciodată, răul tinde să învingă binele mai mereu şi peste tot. Nedreptatea se luptă cu justiţia şi triumfă, nulităţile ne rîd în faţă, cocoţate în vîrf, sfidînd valorile. Trăim într-o astfel de Românie, inundată de prostie şi de ipocrizie. Iată, succint, un tablou sumbru al scumpei noastre patrii, pe care pretindem că o iubim.
Dar să revenim la oile noastre. Nu vom vorbi acum nici de industrie, nici de agricultură, ambele aflate la pămînt. Vom vorbi despre sport, în general, unde a căzut, s-a prăbuşit şi ultima redută: gimnastica. Lăsat fără finanţare, fără o bază de massă, sportul românesc s-a dus şi el în jos. Acum agonizează, trist, ca însăşi ţara asta, căzută pe mîna falşilor patrioţi. Şi, decăzînd sportul, în general, nu putea să progreseze fotbalul, denumit ,,sportul-rege”. Ne-au potopit străinii – bătrîni, sau cu puţin talent – pentru că noi nu mai creştem copii, deşi nu s-ar putea spune că a secat izvorul talentelor în România. Şi, orice argument ar aduce astăzi cineva, străinii sînt un fel de mercenari, care, dacă nu-i plăteşti cum trebuie, nu pun osul la bătaie…
Avem, deci, nu prea mulţi fotbalişti talentaţi, iar cei super (hai să folosim acest barbarism) foarte rar apar. Au fost odată Petschovski, Dobrin, Balaci, Hagi. Nu mai sînt. Au fost, mai recent, printre cei ce-au jucat în 2008, la Europene, Mutu şi Chivu. Astăzi nu prea mai există astfel de talente. Au fost vîrfuri de atac precum Dumitrache, Cămătaru, Răducioiu. Acum nu mai găseşti vreunul de valoare celor amintiţi. Şi cînd, în sfîrşit, se iveşte un număr 9 mare, adevărat, puternic, sclipitor, ne facem că nu-l observăm şi-ncepem să-i punem beţe-n roate. Că e bun, da’ nu e, că ar fi, da-i cam gras. Că sucită, că-nvîrtită.
După 8 ani, mergem, în 10 iunie, la Campionatul European şi, în loc să adunăm în lotul reprezentativ crema, tot ce avem mai bun, noi lăsăm în afara lotului fotbalişti sclipitori, care pot să schimbe soarta unei întîlniri şi chiar a unei întregi competiţii, invocînd fel de fel de motive subiective. Nu-l luăm în lot pe Budescu, un mijlocaş deosebit, pe motiv că n-ar face „parametri“ – deşi ţi-a dat, cu Insulele Feroe, două goluri decisive şi te-a calificat – şi că joacă în China. De parcă Sânmărtean, Grigore, Cheşeru şi alţii ar juca la Barcelona, Real Madrid, ori la Chelsea. Îl şicanezi pe Denis Alibec, indiscutabil, cel mai bun atacant la ora actuală, care a avut un aport decisiv, alături de Budescu, la cîştigarea campionatului de către Astra Giurgiu, dar îi iei pe Bogdan Stancu şi pe Torje, care nu prea joacă titulari prin Turcia. Nu-l chemi la naţionala pentru Europene pe fostul căpitan al echipei campioane, dar îi iei pe Prepeliţă şi pe Ropotan. O fi avînd fostul jucător al Stelei mare voinţă, dar nu prea are aripi de mare fotbalist, ca Budescu. Şi ce merite fotbalistice are, prieteni, fostul jucător al lui Dinamo, al Petrolului şi, acum, al Pandurilor, de a fost preferatul domnului antrenor Anghel Iordănescu? Dacă Alibec şi Budescu jucau la Steaua, sau la Pandurii fiului Edi, erau în lot? Întrebăm şi ne întrebăm, nu dăm cu parul.
Ar trebui să lăsăm subiectivismele, şi măcar pe Alibec să nu-l eliminăm din lotul ce va merge la C.E. Este nevoie de el. Ne trebuie un vîrf de lance veritabil, care să străpungă apărări bune. L-am mai lăsat noi „out“ pe Nicolae Dobrin, în 1970, şi-am regretat. Păstrînd proporţiile, întrebăm: avem atîţia fotbalişti de rasă, ca să ne permitem să-i ocolim? Sau trebuie să joace Hora (Ioan), că e de la Pandurii? De ce nu şi unul, şi altul?
Să nu invocăm motive puerile, că e accidentat la un deget, dacă Alibec a demonstrat că poate evolua magistral şi, din cîte am înţeles, un renumit doctor Popescu, de la Floreasca, i-a dat aviz favorabil.
Domnule Iordănescu, încercaţi marea cu degetul şi nu daţi cu piciorul rău în destinul unui tînăr sportiv. Oferiţi-i ocazia să demonstreze ce poate! E păcat de Dumnezeu, zău aşa. Denis Alibec merită să joace. Poate Cel de Sus, că tot sînteţi dvs. bisericos, vorba lui Creangă, ne va ajuta să ieşim cu bine la marea dispută ce se apropie.
Să nu ne facem de rîs, şi să jucăm, dacă nu foarte bine, măcar binişor. Că foarte excepţional nu se poate.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI