Focul cunoaşterii a murit în şcoli

in Polemici, controverse

Cea mai mare bogăţie a unui popor este cunoaşterea. Prin ea, prin cunoaştere, omul a cucerit planeta, a reuşit să se impună în faţa unor persoanje deja mai dotate pentru provocările vieţii. Fără gheare puternice, fără o blană călduroasă, fără forţă brută şi fără colţi, omul a reuşit să cucerească Terra şi spaţiul cosmic, prin cunoaştere. Materia Cenuşie a învins acolo unde forţa brută a dat greş. Cei care au înţeles forţa creierului şi chiar au acţionat, fac acum parte din state puternice, care domină geopolitic şi militar, care îşi impun părerea şi conduc destinele lumii. Am spus o dată, o spun şi acum, şi poate cîndva o vor spune şi alţi români de bine, şi, cine ştie, printr o minune, va fi aplicată de către politicieni: cine va investi în educaţie, în învăţămînt, în creiere, va conduce lumea peste 100 de ani.

Aş vrea, pentru cei care doresc, evident, să mergem în anul 1900 şi să observăm cine domina lumea în acel moment, care erau acele state, acele imperii care păreau de neclintit. Şi mergem apoi în anul 2000. Diferenţa este evidentă. Dacă în 1900 Europa domina cam peste tot, la final de Secol XX, Statele Unite ale Americii erau cele care reprezentau Occidentul, statele europene, chiar şi unite într-o Uniune, nemaiavînd suficientă forţă la nivel global. Şi, cel mai important, este apariţia unui stat mic, tînăr, pe fundaţia Palestinei, Istraelul, ţară care, o putem spune fără nici un fel de rezervă, a ajuns cel mai influent stat al lumii, vocea lui fiind atent cîntărită şi ascultată de către toate statele lumii, inclusiv de cele arabe şi, evident, de SUA.

Cum s-a ajuns în acest punct, ce au făcut unii şi cu ce au greşit alţii? Au investit în inteligenţă, în educaţie, în materia cenuşie. Acolo este cheia, nu în altă aparte. Chiar dacă, în plan local, SUA stau extrem de prost la capitolul educaţie, nu au ezitat să investească în materie cenuşie, încurajînd migraţia inteligenţei de pretutindeni spre continentul American. Pe de altă parte, sărăcia din ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare a dus la o migraţie excedentară a talentelor, de orice natură, spre Occident. Chiar dacă au înţeles mai tîrziu, unele ţări precum China şi India au procedat în dezvoltarea inteligenţei, chair dacă în alt mod, dar cu rezultate orecum indentice. Despre Rusia putem spune că după degringolada perioadei Elţîn a reuşit să îşi refacă arsenalul inteligenţei, învăţămîntul din Federaţia Rusă, în special cel tehnic, avînd un avans evident faţă de multe ţări.

Din păcate, însă, la noi, în România, acest lucru nu este văzut de nimeni, dimpotrivă, migraţia tinerilor este încurajată pe toate palierele sociale, dar şi politice. Nu există un program clar de încurajare a educaţiei. Mediocrităţile care conduc destinele naţiunii, nişte repetenţi în toată regula, au făcut tot ce a fost nevoie ca învăţămîntul să fie făcut praf, să fie dat la schimb pe diplome fără acoperire şi prostie nelimitată. Au demonetizat pînă la penibil noţiunea de stundent, au făcut o infuzie masivă de masteranzi şi doctori în societate, prin micşorarea atît a de taxelor de şcolarizare, dar şi a ştachetei de performanţă.

Cea mai mare comoară a unei naţiuni este cunoaşterea. În România, însă, acest lucru a dispărut, prostia şi parvenitismul ocupînd total spaţiul, fără vreo intenţie de a se da la o parte în următorii zeci, poate sute de ani. Bibliotecile dispar şi, rînd pe rînd, vor cădea în uitare, iar în locul lor apar săli de forţă, pentru ca muşchii să îşi ia locul de conducător în detrimentul materiei cenuşii. Cu cît ne afundăm în această nepăsare, cu atît faptele celor care ne conduc devin tot mai de neînţeles şi aplaudarea nedreptăţilor care ni se fac va fi doar un gest reflex al bicepsului îndelung lucrat la sală, şi nu a circumvoluţiunilor care au făcut întotdeauna diferenţa dintre om şi animal.

Tano

 

Ziua în care Tribunul a zîmbit

COMENTARII DE LA CITITORI