Forţa dragostei

in Mica enciclopedie

 

 

Pe unul din canalele Discovery a fost prezentat un experiment deosebit de interesant. Au fost convocaţi mai mulţi tineri, cărora li s-a cerut să parcurgă un itinerar marcat de pante şi scări. Înainte de a începe deplasarea, li s-a cerut să menţioneze în scris dacă au un ideal în viaţă şi care este acela. Concluzia a fost că, atunci cînd ai un ţel în viaţă, cînd îţi doreşti cu ardoare să realizezi ceva important, cînd o mare pasiune îţi devorează sufletul, suporţi mult mai uşor greutăţile vieţii decît cei lipsiţi de ambiţii şi de pasiuni puternice. Charles Berlitz, în cartea sa „Fenomene stranii ale lumii“ ne prezintă un caz uluitor, care dovedeşte că o pasiune extrem de puternică poate dezlănţui într-un om energii formidabile, incredibile şi, mai ales, în acest caz, cu totul inexplicabile. Cîndva, pe la începutul Secolului XX, trăia într-o ţară de pe ţărmul Mării Baltice, un omuleţ bătut de soartă. El nu era ca toţi ceilalţi semeni ai săi. Nefericitul Edward Leedskalnin avea numai 1 metru şi jumătate şi cîntărea doar 50 de kilograme. Şi pe cît era de mic, pe atît îi era sufletul de mare. Se îndrăgosteşte de o adolescentă şi o cere în căsătorie. Cererea îi este acceptată, dar, cu o zi înainte de ceremonie, fata îl respinge. Dragostea lui pentru ea era, însă, de nezdruncinat. Disperat de imposibilitea de a o face să se răzgîndească, decide să emigreze în Florida, unde intenţiona să realizeze ceva cu totul ieşit din comun, ceva care s-o uimească şi s-o readucă la el. Pentru asta, el n-a economisit nimic, mai ales timp. Între anii 1920 şi 1940, el s-a străduit să deplaseze blocuri de coral, care atingeau chiar greutatea de 30 de tone, pentru a construi un castel aşa cum nu mai văzuse nimeni pînă atunci. După cît se pare, el nu a avut un proiect, un plan bine stabilit anterior, la baza construcţiei situîndu-se mai degrabă improvizaţia. Terenul folosit pentru ridicarea castelului se întindea pe o suprafaţă de 10 pogoane. Contrar a ceea ce ar putea afirma orice arhitect sau constructor, rezultatul a fost uluitor. Astăzi, peste 100.000 de turişti pe an vin să viziteze impunătorul castel ridicat de mîinile unui singur om, ceea ce contrazice logica. Nimeni nu a putut explica vreodată cum a reuşit micuţul Edward să deplaseze blocuri de coral cîntărind tone, pe care apoi să le plaseze la locul destinat. Nu lucra decît atunci cînd se asigura că nu era văzut de nimeni. O singură dată a fost zărit de cineva manevrînd cu uşurinţă un bloc enorm de coral, ca şi cum ar fi avut puterea de a supune legea gravitaţiei. Întrebat asupra felului în care reuşea să deplaseze acele imense blocuri, el susţinea că ar fi cunoscut secretele gravitaţiei. Grandiosul castel de coral a fost comparat cu piramidele din Egipt, diferenţa însă fiind foarte mare. Acolo au lucrat mii de oameni, în vreme ce castelul a fost ridicat de un singur om, care nu a beneficiat de nici un ajutor. Turiştii care vizitează castelul rămîn extaziaţi în faţa unei reproduceri de 18 tone a planetei Saturn, împreună cu inelele sale şi cele ale planetei Marte, reprezentată de un glob de coral, tot de 18 tone. Cele două reproduceri au fost plasate pe ziduri groase de 1 metru. Din păcate pentru straniul arhitect improvizat, efortul său, demn de un erou al antichităţii sau, mai degrabă, de un locuitor al Olimpului, a fost în zadar. Fata după care a suspinat o viaţă întreagă nu a acceptat să se deplaseze pentru a-i admira castelul înălţat în onoarea ei. Mult mai tîrziu, după moartea nefericitului Edward, cînd era deja bătrînă, muza lui a fost invitată să admire magnificul castel. A respins, însă, vehement propunerea, rostind aceste vorbe: „Nu mă interesa cînd aveam 16 ani, acum cînd am 80 de ani, nici atît“. Dacă acceptăm existenţa vieţii de apoi, avem toate motivele să credem că bietul Edward a primit încă o palmă de la cea pe care o iubise atît de mult, încît să poată învinge chiar legea gravitaţiei. Sărmanul om a murit în anul 1951, fără a fi mărturisit cuiva secretul acestei stranii construcţii, ridicată dintr-o imensă dragoste.

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI