Frate din cer

in Cioburi de gînduri

De mii de ani, cu ochii către cer,
Te caut ca un fulger în genune
Şi numele ţi l-am strigat în cosmic ger…
Te-am căutat zadarnic şi-n falsa raţiune.

Prin galaxii am tot umblat cu drag,
Şi-ades m-am scuturat de colb de aur:
Sînt cel dintîi, sau poate cel din urmă mag,
Dar singur ce să fac cu-atît tezaur?!

Am cerul tot, pleiade de rubine,
Cămări de mii de ani lumină vinovată,
Dar fără tine am uitat ce-i bine
Şi-n lacrimi pîinea mea e zilnic frămîntată.

Cutremur greu e-n mine ca-ntr-un munte,
Şi iar pe urma ta îmi fac în cer cărare…
Cu false umbre n-am să trec vreo punte,
Dar poate ne-ntîlnim cîndva în Ursa Mare.

Sau poate-n catedrala rece-a unui crin
În plînsul unui clopot de lumină,
Mai puri ca roua stelei fără vină,
Sub chipul blînd al Tatălui Divin.

Ilarion Boca

COMENTARII DE LA CITITORI