Fratele cel mare la sfat, dar atît de fals în fapt

in Alte știri

Motto: «Războiul este pace./ Libertatea este sclavie./ Ignoranţa este putere».
George Orwell- „1984“

De cîteva săptămîni, remarcabilul ambasador al SUA, dl. Hans Klemm, are ieşiri publice (re)marcabile mai degrabă pentru un guvernator victorian sau  pentru un păstrător al firmanului de domnie încredinţat, formal, de Înalta Poartă excrescenţelor temporar întronizate în principatele de la marginea imperiului. În deschiderea acestei stagiuni teatral politice, remarcabila sa Excelenţă a procedat la curăţenia săptămînală a urechilor românilor cu trompeta anticorupţiei, apoi a descoperit… „reaua primire“ de care au avut parte ţiganii în Secolele XIII-XIV, atunci cînd au năvălit pe aici alături de hoardele mongole, cu bune intenţii, desigur, iar Biserica Ortodoxă (Klemm foloseşte chiar denumirea Biserica Ortodoxă Română pentru clerul medieval pre-statal!) ar fi fost un avanpost al înrobirii şi extinderii robiei semenilor noştri din Punjab. Ruşine, Dinu Patriciu, cum ar spune acel prea-susţinut importator al Americii, care obişnuia să adjectiveze tradiţiile gitane în sintagma televizată „ţigancă împuţită“. În fine, al treilea recent val nord-atlantic a fost mult mai elaborat: felicitările remarcabilei sale Excelenţe pentru sporirea apărării prin micşorarea bugetului român şi majorarea celor corporatiste au fost însoţite de vizite ale unor specialişti în păreri inutil costisitoare şi devoalarea marilor pericole de nesesizat-atribute specifice Şcolii de la Chicago. Pe scurt, acele metode prin care se crează artificial evenimente sau se identifică false ţinte pentru a deruta, manipula, canaliza eforturi – ca, în final, grupul ce iterează falsa direcţie să obţină profit. Evident, fără a lua în calcul efectele secundare sau dezechilibrele create, e fundamentul politicii americane încă de la finele Secolului XIX, fapt care se poate vedea pe întreg mapamondul. Iar, ca la un semnal, ramificaţiile din România au devenit active.

Zilele trecute, maşinăria de manipulare a domnului Dîncu, IRES (Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie), dădea publicităţii un sondaj – chipurile comandat de „revista de cultură şi gîndire strategică Sinteza”. Scriu „chipurile“, pentru că respectiva revistă este condusă tot de domnul Dîncu, aşa încît „comanda“ are o doză semnificativă de nonsens; asta, dacă nu mergem în trecutul acestui titlu, dar şi al domnului Dîncu, şi facem apel la un fragment explicativ din editorialul de debut (sau să-l numesc parlamentar, expunere de motive?) al revistei  „Sinteza“. Citez din (a)dîncul lui 18 decembrie 2014: „Pentru unii dintre noi, trăitori şi în perioada comunistă, „Sinteza“, revista Ambasadei SUA în România de la acea vreme, aducea mesajele şi imaginile unei lumi libere şi era o oază pe care o aşteptam cu înfrigurare, dar fără speranţa că, vreodată, vom putea cunoaşte binefacerile şi riscurile acelei lumi. Astăzi, gestul nostru vrea să fie un semn de mulţumire pentru acel dar, însă nu vrem să ne limitam la atît. Vrem să întoarcem darul, dăruind mai departe, dăruindu-ne nouă înşine un loc al conversaţiei, al gîndirii libere şi lucidităţii asumate“. Cu alte cuvinte, (ex?)marxistul de tip clujean explică finanţarea (cel puţin spirituală) din surse americane prin prinosul de recunoştinţă faţă de patria CIA-ului. Găsiţi Emetiral la orice farmacie… Să mai precizez că domnul Dîncu, de la data numirii în fruntea guvernului „technocrat“, a renunţat la calitatea de preşedinte al IRES, deci, dacă acum „Sinteza“ (revista lui), primeşte bani de undeva, şi, la rîndul ei, comandă un sondaj IRES (al cărui şef nu mai e el), cu siguranţă domnul Dîncu nu încasează personally nimic. Nici nu ar putea, de altfel, fiindcă e ciudată adresa pe care domnia sa o indică pe blogul propriu: „Cluj Napoca, TRANSILVANIA, România“.

Revin însă la sondaj realizat prin cea mai slabă metodă de sondare, cea telefonică (numită pompos „metoda CATI – Computer Assisted Telephone Interviewing“), pe un eşantion de 1200 de persoane, fără precizarea răspîndirii teritoriale; ei bine, chestia asta miroase de departe a exerciţiu de manipulare şi metodă de încasat bani. Nici măcar în prezentare nu rezultă clar ce au făcut cei de la IRES, fiindcă numesc acţiunea asta cînd „sondaj“, cînd „studiu“, niciodată „studiu sociologic“, „cercetare sociologică“, sau „studiu statistic“ etc. De fapt, după anvergura cercetării, este vorba de un banal şi ieftin sondaj telefonic, aşa cum menţionam anterior, bun doar pentru manipulare şi decontare – specialitatea casei la unele figuri provenite de la Cluj.

În ce constă manipularea? În plasarea unor adevăruri în aceiaşi catenă cu cîteva falsuri. Este adevărat că românii resimt o lipsă cronicizată de locuri de muncă stabile şi conforme cu pregătirea, că partidele politice nu au oferit şi nu oferă vreun dram de soluţie credibilă pentru această problemă, este adevărat şi că PCR avea ca principală sarcină dezvoltarea uniformă, la nivel naţional, a integrării în cîmpul muncii a populaţiei. Apoi încep falsurile – opţiunea PCR ar fi apanajul celor care au fost membri ai respectivului partid, a celor vîrstnici şi mai ales a celor cu studii medii şi elementare. Aceeaşi situaţie o regăsim atunci cînd urmărim rezultatele opţiunilor de „stînga“ – or, aici falsul este evident, stînga fiind, istoria o demonstrează, apanajul celor cu vederi înaintate şi altruism, specifice tinerilor şi celor cu studii (superioare). Cititorul sondajului trebuie să mai înţeleagă că partidele sînt renegate de 80% din populaţie, iar partidele noi, subiect al celor din urmă modificări legislative, sînt nule ca notorietate şi, deci, ca importanţă. Apar date confuze despre preferinţele „pro-ruse“ ale partidelor, complet irelevante ca sursă şi acurateţe a informaţiei – dar acestea sînt întrebările puse special pentru a manipula subiectul. Manipulatorul impune, implicit, situaţia următoare: în lipsa unor forţe locale credibile şi a unor partide noi semnificative, pe fondul inactivismului civic (al ieşirii în stradă) există pericolul reînvierii PCR, anularea pluripartidismului, obţinerea puterii de către cei cu puţină şcoală, mai în vîrstă şi cu vederi pro-ruse. Cum se aşteaptă să reacţioneze subiectul manipulării? Scepticismul va fi atitudinea faţă de orice idee şi manifestare autohtonă, iar în contrapartidă se vor accepta fără apel „edictele“ Marelui Frate, indiferent la ce se referă acestea – bani, taxe, corupţie, Justiţie, căsătorii gay, Biserică, ba chiar şi Istoria… Toate sînt (din ce în ce mai mult) teme în intervenţiile remarcabilului reprezentat al… ochiului care vede tot. Şi nu plînge niciodată.

Dragoş Dumitriu

P.S. Îi doresc acestei lumi noi ca bătrînul Will să aibă dreptate pînă la sfîrşitul veacurilor: „Atît timp cît mai putem zîmbi, cauza nu-i încă pierdută“…

COMENTARII DE LA CITITORI