FRAŢILOR, HAIDEŢI LA VOT SĂ-I DĂM MAFIEI PESTE BOT!

in Alte știri

A luat sfîrşit cea mai dezastruoasă campanie electorală din aceşti 25 de ani. Nici măcar nu poate fi numită campanie, dacă ne gîndim la fuga de dezbateri a laşilor şi impostorilor. Am să menţionez doar ceea ce am păţit eu cu numiţii Victor Ponta, Klaus Iohannis, C.P. Tăriceanu, Teodor Meleşcanu, Monica Macovei. Deşi erau invitaţi toţi cei 14 candidaţi la unele posturi de televiziune – România TV şi Realitatea TV – aceşti indivizi au dat bir cu fugiţii. Adică s-au ascuns. Au dispărut ca nişte şobolani. La fel a procedat Ion Iliescu, în turul II al alegerilor prezidenţiale, din decembrie 2000. Eu m-am dus, fiindcă, în ciuda imaginii false pe care mi-au creionat-o cei lipsiţi de Dumnezeu, sînt un om civilizat. Mai mult decît atît, dar astăzi (joi, 30 octombrie), ar fi trebuit să mă întîlnesc, la Radio România Actualităţi, cu Victor Ponta şi Monica Macovei – desemnaţi prin tragere la sorţi. N-a venit nici unul dintre ei. Măcar Femeia Komisar şi-a trimis un reprezentant, pe Sebastian Lăzăroiu (de altfel, de bun-simţ) – pe cînd ginerele lui Ilie Sîrbu n-a catadixit să facă nici măcar acest gest de politeţe. De ce oare? E prea ocupat cu floricelele de porumb. Adică e prea sigur de victorie. Eu, în locul lui, n-aş fi atît de sigur.

Prin urmare, a fost o campanie urîtă, inutilă, enervantă. Nota dominantă a fost abundenţa de panouri luminoase, mashuri, bannere şi afişe ale celor doi mutanţi: Victor Ponta şi Klaus Iohannis.

Dacă mi-ar fi spus cineva, în urmă cu 25 de ani, sau chiar numai cu 10 ani, că aceşti iluştri necunoscuţi s-ar bate pentru funcţia de şef al Statului Român aş fi rîs ca de o glumă bună. Cine sînt ăştia? – aş fi întrebat. Ce-i recomandă pentru fotoliul lui Mihai Viteazul? Ce-au făcut în viaţă? Multe alte întrebări asemănătoare. Ei nu există nici acum, fireşte. Sînt doar nişte holograme, proiectate şi împinse în faţă de unele găşti lacome de avere şi de putere: PSD, pe de o parte – PDL şi PNL, pe de altă parte. Ce le diferenţiază? Absolut nimic. Ce stînga? Care dreapta? Pretexte pentru mascarea unor practici infracţionale, din care şi-au făcut un mod de viaţă. Toţi sînt cu un picior în DNA. Zilnic mai cade cîte unul. Acelora care se întreabă de unde au avut atîta bănet cele două tabere penale, le răspund: să dezvăluie DNA-ul! Acolo sînt banii dvs.! Mafioţii care stau capră ca să se urce în cîrca lor şi Ponta, şi Iohannis au furat pe rupte şi, cu banii ăştia, îi umflă, cu pompa, pe cei doi impostori. Va cîştiga cine se va pricepe să fure şi în tranşa a doua: la urne şi pe calculator. Doamne, cît de jos a coborît, în zoaiele canalelor, societatea românească! Ce duh pestilenţial se degajă din reclamele acestor troglodiţi! Abia acum încep să cred că nu mai e nici o speranţă. Indiferent pe cine votează oamenii de bun-simţ, va ieşi tot acela pe care îl va depune Mafia la picioarele stăpînilor yankei.

Dar, cu toate acestea, mergeţi la vot! Haideţi să-i facem să se încurce în minciuni! Să-şi dea la cap! Să se demaşte reciproc! Trebuie să recunoaşteţi că asistăm la un spectacol palpitant, fără precedent în Europa. Eu, unul, mi-am apărat, întotdeauna, în mod corect şansele. N-am intrat şi nu voi intra, niciodată, în jocurile nimănui. Eu nu sînt nici pion, nici nebun pe tabla de şah – eu sînt rege. Şi, cel puţin din decembrie 2000 încoace, sînt preşedintele moral al României. Lumea fie mă respectă, fie se teme de mine. Mă respectă românii cinstiţi. Se tem de mine bandiţii, care mai au puţin şi înhaţă, din nou, fotoliul de şef al Statului Român. Poate că aşa ne e scris: să bem, pînă la fund, cupa cu otravă. Abia după acest nou stagiu în Infern, să renaştem. Prevăd evenimente cruciale – şi în ţară, şi în lume. Eu am fost, toată viaţa, un luptător, aşa că mă voi bate, pînă la ultima picătură de energie, pentru ţara mea. Mai devreme sau mai tîrziu, tot eu voi învinge.

CORNELIU VADIM TUDOR

30 octombrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI