FRUMOASA HURREM (DIN SERIALUL ,,SULEYMAN MAGNIFICUL“) SE PARE CĂ A FOST… MOLDOVEANCĂ! (3)

in Alte știri

 

 

* * *

Avînd un suflet la fel de sensibil ca şi soţul ei, sultana Hurrem îşi împodobea scrisorile cu vorbe dulci şi cu expresii atrăgătoare, presărînd în conţinutul lor, adeseori, versuri emoţionante. În acest fel, reuşind să pătrundă în adîncul sufletului sultanului, Hurrem avea să capete tot mai multă influenţă asupra lui, devenind, cu timpul, un fel de împărăteasă otomană.

,,Sultana Hurrem – continuă autorul – îi scria padişahului, în misivele pe care i le adresa, îndeosebi despre regretul că sînt departe unul de celălalt şi despre suferinţele pe care le îndura din această pricină. Ea ştia foarte bine că soţul ei, plecat în expediţie, avea nevoie de dragoste, de versuri şi de afecţiune în mijlocul luptelor, acolo unde mirosea a sînge şi a moarte şi unde nu auzea decît zăngănitul săbiilor şi răpăitul tobelor. De aceea, Hurrem căuta să-şi împodobească scrisorile cu expresii care să liniştească inima de oştean şi de împărat a soţului ei. Iată un exemplu: «Hei, Zori de zi! Spuneţi-i Sultanului despre nenorocirea mea./ Spuneţi-i că eu jelesc de tristeţe, la fel ca privighetoarea pe trandafir./ Leacul vostru nu-i de-ajuns pentru a tămădui suferinţa despărţirii,/ Spuneţi-i că nimeni n-a găsit leac pentru durerea mea./ Inima mea suferă ca străpunsă de sabie./ Spuneţi-i că sînt bolnavă de dor, la fel cum e şi naiul».

În scrisorile sale, sultana Hurrem, după multe vorbe de iubire şi după multe rugi de slăvire, trecea la subiect, transmiţîndu-i sultanului ceea ce vroia ea, de fapt, să-i sugereze. În felul acesta, strecura în mintea lui Suleyman tot felul de bănuieli. Dacă ea nu ar fi avut logică în ceea ce insinua, potrivit propriului ei stil, precum şi o inteligenţă vie, care îi permitea să-şi construiască strategia adecvată scopului urmărit, haremul sultanului Suleyman s-ar fi umplut de o sumedenie de cadîne Hurrem. În realitate, sultana Hurrem îl vrăjise pe Suleyman Magnificul. Parcă vorbea o privighetoare a vremurilor de atunci“, ne asigură acelaşi autor.

Astfel erau caracterizate de specialişti relaţiile dintre Suleyman Magnificul şi Prima cadînă, sultana Hurrem, care avea să deschidă perspective noi femeilor din harem pentru o perioadă de mai bine de un secol.

* * *

,,Marele Turc“, participînd personal la diferite expediţii militare, simţea nevoia, la fel ca şi soţia lui, să-şi aline dorul de fiinţa iubită, prin schimburi de corespondenţă. Era un soi de consolare a dragostei pe care o nutreau unul faţă de celălalt.

În decursul timpului, unele dintre aceste scrisori s-au pierdut, iar altele au fost distruse, într-un fel sau altul, pînă la noi ajungînd doar 7-8 epistole, cîteva de la ,,baş-cadîna“ către ,,Marele suveran“, iar restul, de la acesta către sultana Hurrem, fiecare exprimîndu-şi, în felul său, sentimentele faţă de celălalt, printre rînduri fiind, însă, strecurate şi unele probleme politice, sau de altă natură.

Importantă pare, însă, observaţia unor specialişti, în sensul că: ,,Nu totdeauna suveranii îşi dominau sclavele; uneori, şi sclavele îi dominau pe suverani“.

Demn de precizat este şi faptul că, în scrisorile adresate ,,Marelui Turc“, sultana Hurrem, în loc să se comporte ca o adevărată ,,împărăteasă“, folosea, mai degrabă, expresii pline de umilinţă, precum: ,,Sărmana ta sclavă“, ,,Cea cu faţa urîtă“, sau altele de acelaşi fel, iar printre formulele de adresare găsim apelative de genul: ,,Măria-Ta, sultanul meu!“, ,,Fericirea mea!“, ,,Speranţa mea între cele două lumi!“ şi altele asemenea, care, desigur, îl linişteau pe suveran, oricît de îngîndurat şi de istovit ar fi fost el în locurile îndepărtate în care se afla, chiar şi în toiul luptelor.

La rîndul lui, ca să-şi exprime sentimentele de dragoste pentru Hurrem, Suleyman Magnificul, care avea şi calităţi de poet, apela, uneori, la diverse personaje din povestirile orientale, în care iubirea dintre partenerii unui cuplu (Leyla -Medjnun, sau Ferhad – Şirin) depăşea cu mult iubirea dintre tinerii Romeo şi Julieta, din literatura occidentală.

* * *

Prin influenţa pe care o demonstrase pe vremea celui mai mare sultan al Imperiului Otoman, sultana Hurrem avea să deschidă calea afirmării, treptate, a mai multor femei din harem în viaţa politică, internă şi internaţională, a Statului otoman. A apărut, astfel, chiar şi o perioadă specifică în acest sens, cunoscută sub denumirea de ,,Kadînlar Sultanatî“, însemnînd ,,domnia cadînelor“, care – începînd din a doua jumătate a Secolului al XVI-lea – avea să dureze mai mult de 100 de ani.

Sfîrşit

MUSTAFA ALI MEHMET

COMENTARII DE LA CITITORI