Gary Cooper

in Lecturi la lumina ceaiului

Corespondentul revistei „Cinema“ la Hollywood, Joseph de Valdor -despre care s-a vorbit mai pe larg în „Mituri şi legende“ – l-a întîlnit la o serată pe Gary Cooper. Subintitulat Cow-boy-ul în smoking. Depănare de amintiri, reportajul conţine relatarea convorbirii dintre cei doi.
Dialogul s-a derulat în jurul cîtorva filme pe care Gary Cooper le-a turnat în decursul vieţii sale. Corespondentul nostru a menţionat două scene: scena procesului din Extravagantul Mr. Deeds, şi scena de dragoste cu Marlene Dietrich, în Dorinţă. Gary Cooper a părut surprins. N-ar fi crezut, a declarat el, că există persoane care să memoreze lucruri petrecute pe ecran cu atîta timp în urmă. El însuşi aproape că
le-a uitat. Procesul… Ah, da. N-a pronunţat, probabil, niciodată într-o secvenţă atîtea cuvinte ca în acel film. În ceea ce priveşte scena de dragoste cu Marlene Dietrich… a fost el însuşi surprins, cînd a văzut-o pe ecran. În studio, această scenă i s-a părut mai degrabă stupidă… Ajungînd la acest subiect, Gary şi-a amintit de altă scenă de dragoste, care fusese un mare obstacol în evoluţia sa. Se turna Children of Divorce, cu Esther Ralston, Clara Bow şi el. Timp de două zile, se lucrase intens la această scenă. Dar a fost imposibil să obţină un rezultat satisfăcător. Nu putea s-o joace şi pace; se simţea stingherit, se vedea ridicol. A treia zi, a părăsit Hollywoodul. Mai tîrziu, a fost chemat înapoi, dar a refuzat. Ideea de a juca din nou acea scenă cu Esther Ralston îl îmbolnăvea. În timp ce reporterul şi actorul stăteau de vorbă, o femeie tînără şi vioaie se apropie de ei. Era blondă, mărunţică, foarte frumoasă. „Ah! gunguri ea. Ce aud, d-le Cooper? După afirmaţiile dumitale, s-ar spune că urăşti femeile şi că n-ai fi în stare să faci rău nici unei muşte. Dar noi ne cunoaştem…“. Se aplecă apoi la urechea reporterului pentru a-i face confidenţe. Numai că „şoaptele“ ei puteau fi auzite de toţi invitaţii: ,,Se ştie prea bine… Nu citez decît pe Clara Bow… şi Lupe Velez, şi…“
„Teribil! remarcă Gary Cooper. Pentru o astfel de femeie,
m-am aventurat în cariera cinematografică“.
Abia absolvise colegiul, cînd a primit o lovitură de trăznet. Părinţii săi erau oameni cu stare. El însuşi avea o slujbă bună în redacţia ziarului din Helena (Montana)… Nu, nu era reporter; era desenator, dar voia să se impună în faţa fetei pentru care nutrea o deosebită afecţiune. Scoase de la bancă cele două sute de dolari pe care le avea în cont şi plecă la Los Angeles, pentru a-şi găsi o situaţie mai bună. A eşuat, Los Angeles n-avea ce face cu un modest desenator din Helena. După acest eşec, nu a dorit să se întoarcă la ai săi. Era mereu stăpînit de ambiţia de a se impune în faţa fetei şi, mai mult decît atît, voia să cîştige bani mulţi pentru a se putea căsători cu ea. Mergea din poartă în poartă, oferindu-se să facă portretul locatarilor pentru 50 de cenţi. Pe lîngă aceasta, picta bannere de reclamă pentru cinematografe. Mai tîrziu, a devenit agent de asigurare, apoi, vînzător de cravate etc. Toate acestea nu i-au adus nici un venit însemnat. Adeseori, suferea de foame şi dormea pe unde găsea. Nu avea asigurată nici suma derizorie pe care o plătea pentru umila-i odaie mobilată… Avea 23 de ani. La această vîrstă, suporţi greu foamea. Primele tentative de a îmbrăţişa cariera cinematografică i-au plăcut, şi nu prea. Uneori, avea de lucru, alteori era şomer. Uneori mînca, alteori ţinea post… Evident că pe atunci nu i se încredinţau roluri. Ducea viaţa mizerabilă a miilor de figuranţi din Hollywood. Cînd lucra, cîştiga 7 dolari pe zi. Era folosit întotdeauna în filme cu cow-boy, pentru că era înalt şi ştia să călărească bine. Pe vremea aceea, se turnau foarte multe filme despre Far West. Tocmai începuse să se lanseze şi visa să se întoarcă la Helena, cînd i se oferi rolul principal într-o serie de westernuri de scurt metraj. Ceea ce însemna că avea de primit 50 de dolari pe săptămînă. În epoca aceea, suma aceasta reprezenta o avere pentru el. A rămas la Hollywood şi a telegrafiat vestea cea bună la Helena. Acum, se putea căsători cu femeia visurilor sale. Dar ea fusese mai puţin statornică decît el… Între timp, se căsătorise cu altul. Întîmplare fericită pentru el… Gary i-a rămas recunoscător fostei sale prietene… De atunci, n-a mai suferit niciodată de foame. Interesant de remarcat este faptul că – după cum i s-a confiat corespondentului – Gary Cooper considera ridicolă pentru un bărbat profesiunea de actor de cinema. „Dacă ai alură frumoasă şi voce agreabilă, spunea el, cîştigi multe parale“. „Toate acestea sînt bune, poate, pentru o femeie, dar pentru un bărbat normal, demn de acest nume, este…“ Atunci, de ce nu părăsise Gary Cooper Hollywoodul? Recunoştea că acolo se cîştigau mulţi bani, ceea ce îi permitea să-şi procure toate lucrurile la care rîvnise odinioară. Gary detesta seratele, ca aceea la care lua parte. Apoi, nu-i plăceau nici societatea, nici oraşele mari. Nu agrea decît viaţa în aer liber, pescuitul, nataţia, călăria. Dar cum credem că am împins cam prea departe indiscreţia, să-i lăsăm pe cei doi interlocutori să-şi bea liniştiţi whisky-urile…

LAZĂR CASSVAN

COMENTARII DE LA CITITORI