Geo Bogza

in Lecturi la lumina ceaiului

Geo Bogza (n. 6 februarie 1908, Blejoi, Prahova – d. 14 septembrie 1993, bucureşti) a fost un scriitor, jurnalist, poet român, teoretician al avangardei, fratele muzicianului Alexandru Bogza şi al scriitorului Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae Bogza). George Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lîngă Ploieşti, ca fiu al lui Alexandru Bogza. A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al cîtorva din textele ei definitorii („Urmuz“, „Exasperarea creatoare“, „Reabilitarea visului“), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al „Jurnalului“ la recea şi solemna puritate a lui „Orion“, ziarist de curajoasă şi consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă („Anii împotrivirii (1953), „Pagini contemporane“, „Paznic de far“), reporter al unor lumi, ţări, privelişti, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului. De asemenea s-a remarcat ca prozator al opulenţei tîmpe („Înmormîntări“) şi al plictisului exasperant provincial („O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil“), al destinului individual tragic, sub semnul dorinţei de înavuţire („Cum a înnebunit regele petrolului“), al absurdului („Moartea lui Iacob Onisia“), cîntăreţ al neamului din Carpaţi („Cartea Oltului“). Moare la 14 septembrie 1993, în bucureşti, la un an după fratele său, scriitorul Radu Tudoran.

COMENTARII DE LA CITITORI