Gînduri către Tribun

in Război corupției

Domnule Corneliu Vadim Tudor, încep aceste rînduri prin a vă spune că nu m-a surprins deloc luarea unei hotărîri responsabile şi juste în aceste momente decisive pentru destinul Patriei, al acestui Popor, de a vă alătura lui Victor Ponta. Sînteţi un patriot, un mare român, şi trebuia să fiţi alături de un român. Nu neapărat împotriva unui om de altă etnie – putea fi şi un sas (un neamţ) -, dar să se comporte ca un român, să simtă ca un român. Ion Gheorghe Maurer era, şi el, german, dar s-a dovedit un bun patriot, acesta sprijinindu-l pe Ceauşescu, un român, în 1965, să ia puterea, deşi ar fi putut să devină el şeful PCR. Pot să spun că m-a surprins faptul că aţi încheiat o alianţă tocmai cu UNPR, formaţiune politică eterogenă, condusă de Gabriel Oprea, pe care ştim ce mult l-aţi iubit, şi-l iubiţi, ca să ne inspirăm din titlul unui cunoscut roman al scriitorului – pe nedrept uitat – Zaharia Stancu.

Dar, stînd strîmb şi judecînd drept, aţi procedat corect. Aţi dovedit că sînteţi Corneliu Vadim Tudor şi că puteţi întinde o mînă cui trebuie, nu neapărat junelui Ponta Victor Viorel, care are, şi el, păcatele lui, ajutînd, astfel, Ţara, acest Popor, pentru care aţi înţeles să luptaţi nu numai cu peniţa, ci şi în arena politică, din greu, cu inima, dar mai ales cu fapta. Culmea, coincidenţă sau nu, aţi anunţat acest lucru chiar în ziua de marţi, 4 noiembrie 2014, zi în care încă preşedintele Traian Băsescu a împlinit 63 de ani. Ca un adevărat gentleman, l-aţi felicitat, însă i-aţi spus că domnia lui nefastă se încheie. „Ca naţionalist român, declar că eu nu voi vota niciodată unul străin de lege şi de neam”. Desigur, citatul nu este exact, pentru că eu, un biet profesor de la ţară, nu am memoria dvs. ori pe cea a lui Nicolae Iorga, marele istoric şi un ilustru naţionalist. Nu este o ruşine să fii naţionalist, după cum nu este o ruşine să te numeşti patriot. Numai falşii patrioţi, demagogii, patrihoţii Bardului de la Mirceşti, spun o astfel de aberaţie. Ca să poată acuza, canaliile, pe alţii. Revenind la oile noastre, sau la cestiune, vorba genialului I.L. Caragiale, dacă pe Victor Ponta nu-l placi, nu poţi spune că nu-i este superior celui mai mediocru candidat la preşedinţie, ajuns, vreodată, în turul al II-lea, din toate campaniile electorale trecute. Prin felul cum a răspuns, pînă acum, întrebărilor ce i s-au adresat, reiese că omul are un trecut dubios, cu destule pete. Şi, ca să nu ne mai învîrtim în jurul cozii, să spunem, vorba lui Zaharia Trahanache, „e cam şiret”, dacă nu de-a dreptul mincinos şi ipocrit. Să spui că te-ai îmbogăţit din meditaţii şi că nu ştii, nu-ţi aminteşti, cît luai pe oră, este o minciună gogonată. Pe mine, şi cred că şi pe alţi oameni de bună-credinţă, mă enervează că ne crede proşti. Proşti de dăm în gropi. Toţi românii.

Să spui, fără să-ţi dai seama ce gogomănie îţi iese pe gaura gurii, despre profesori, cea mai umilită breaslă, căreia i-ai aparţinut şi-i aparţii, prin natura profesiei, c-au avut ghinion că nu s-au ajuns, şi ei, e deja peste puterile minţii. Înseamnă că ţi-ai pierdut, vorba lui nenea Iancu Caragiale, „uzul raţiunii”. Să te prezinţi în fruntea susţinătorilor tăi, iar tu să saluţi cu „bună ziua”, să-ţi şoptească cineva (sic!), persoană importantă, nu spun cine, că trebuie să spui „bună seara”, este deja un fapt care dovedeşte că nu prea ştii pe ce lume trăieşti. Dar obstinaţia cu care refuză să se întîlnească, într-o confruntare electorală, cu adversarul său, ce poate sugera?! Dar formula magică cu (sic!) lucrul bine făcut, care cam enervează prin stupiditatea ei?! Care lucru bine făcut, domnule Klaus Iohannis?! Ăla cu vînzarea de copii şi cu împroprietărirea grea, cu nu mai puţin de 6 case? Ăla cu trădarea binefăcătorului tău, care te-a scos din anonimatul, şi el călduţ, al primăriei de la Sibiu, te-a adus în PNL, te-a făcut vicepremier al acestui partid, stîrnind indignarea şi nedumerirea tuturor liberalilor adevăraţi, iar dumneata l-ai deposedat de funcţia de preşedinte al partidului, ca să te proclami, pe deasupra, şi candidat la funcţia supremă în stat?! Nu, domnule-nedomn şi nedemn, ce-ai făcut este prea mult şi seamănă a impostură.

Stimate domnule Corneliu Vadim Tudor, sînt sincer şi doresc să vă împărtăşesc o idee, referitor la Iohannis. Un comentator cu barbă îl cam lăuda la România TV, duminică, 2 noiembrie 2014, în ziua alegerilor, spunînd că are o anumită postură: e şi candidat, e şi primar. Eu comentez simplu şi lapidar: una este postura, alta este impostura! Dar asta e o altă poveste.

Vă felicit încă o dată,

Cu înaltă stimă şi adînc respect,

George Militaru

COMENTARII DE LA CITITORI