GÎNDURI PENTRU PREGĂTIREA JOCURILOR OLIMPICE

in Lecturi la lumina ceaiului

În mod cert, rezultatele sportivilor noştri, la majoritatea sporturilor, sînt în declin faţă de trecut. În timp ce, în trecut, ne planificam numărul de medalii pe care să le cîştigăm la marile competiţii internaţionale, astăzi sînt federaţii, cum este cea de atletism, care îşi planifică numărul de sportivi care să treacă de calificări, ca să intre în finalele probelor. Este şi normal, cu toate că numărul de atleţi calificaţi în prezent pentru Olimpiadă nu a scăzut substanţial, aceştia sînt de o valoare mult mai scăzută. Cauzele sînt multiple şi nu intenţionăm să ne oprim asupra lor. Dar vom încerca să vedem ce se mai poate face pînă la Jocurile Olimpice, care se vor disputa peste o lună şi jumătate.
Antrenorii, pentru această perioadă, trebuie să întocmească tot felul de planificări, atît pentru clubul lor, cît şi pentru federaţii şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. Planificări care, de cele mai multe ori, sînt formale şi nu le sînt utile, şi care le răpesc foarte mult timp. Îmi amintesc cum, cu cîţiva ani în urmă, un antrenor a strecurat printre planificările lui şi fraza că „oferă o damigeană cu vin“ celui care va citi acele rînduri. Şi omul a rămas cu vinul, fiindcă nici unul dintre cei care i le-a cerut nu s-a uitat pe ele. Sau îmi amintesc cum, cu mulţi ani în urmă, într-o plenară în care conducătorii sportului se străduiau să implementeze în rîndul antrenorilor necesitatea documentelor de planificare, Mitică Pineta, antrenorul campionului olimpic la pistol viteză Ştefan Petrescu, se ridică şi declară că el nu a făcut nici o planificare pentru elevul lui. La stupoarea produsă, el a continuat să povestească cum un antrenor ceh a venit în România şi l-a rugat să-i dea planul pe care l-a urmat elevul său. Ca să nu se facă de râs, a stat o noapte întreagă să întocmească o planificare şi nu mică i-a fost mirarea cînd, peste un an, antrenorul ceh i-a dăruit o cupă mare de cristal în semn de recunoştinţă pentru că elevul lui, respectînd planurile primite de la Mitică Pineta, a ieşit, la rîndul lui, campion olimpic.
Faţă de trecut, astăzi folosim ştiinţa mai puţin în sport. Sînt antrenori care, atunci cînd un sportiv obţine un rezultat bun, în loc să se intereseze de pregătirea lui, se întreabă :„Ce i-a dat ?“ Iar noţiunile despre fiziologia efortului sportiv sînt, de cele mai multe ori, ignorate. După cum ignorată adesea este şi hrana individualizată. Mai avem şi astăzi sporturi în care sportivii au acelaşi meniu, chiar dacă unul cîntăreşte 55 kilograme, iar altul peste 100, chiar dacă un sportiv este săritor sau semifondist.
Neglijăm, uneori, starea psihică a sportivului care astăzi are mult mai multe tentaţii decît în trecut. Trebuie găsite argumentele pentru a avea motivaţia sacrificiilor pe care trebuie să le facă un sportiv pentru a obţine performanţă. Situaţie valabilă şi la antrenori, pentru a nu mai pierde antrenori valoroşi nevoiţi să aibă şi alte preocupări sau, pur şi simplu, să renunţe la această profesie, datorită salariilor derizorii. Antrenorul trebuie să fie şi un bun psiholog atunci cînd nu are unul lîngă el.
Şi, nu în ultimul rînd, trebuie mult îmbunătăţită imaginea sportivilor care, dacă nu sînt fotbalişti sau, în ultimul timp, jucători de tenis sau handbaliste, rămîn, în mare măsură, necunoscuţi publicului larg. O mai largă popularizare a lor ar aduce beneficii atît performanţei, cît şi dezvoltării sportului respectiv.
Cît priveşte situaţia materială a sportului de performanţă care, astăzi, presupune mult mai multe cheltuieli, nu ne putem aştepta la mai mult de cît dăm. Trebui să înţelegem un adevăr deosebit de real, cum spunea, cu decenii în urmă, regretatul antrenor Ninel Steriade că: „Nu putem face sateliţi artificiali ai Pămîntului, în potcovărie !“.

Silviu Dumitrescu

COMENTARII DE LA CITITORI