Guvernul lui Bush înainte, în timpul şi după atacurile de la 11 septembrie şi cele patru ipoteze posibile ale complotului (1)

in Pe meridianele lumii

Preşedintele şi guvernul Statelor Unite au atribuit atacurile teroriste criminale de la 11 septembrie unei conspiraţii a lui Osama bin Laden, care ar fi comandat unui pluton de nouăsprezece tineri extremişti islamici să îndeplinească atentatele sinucigaşe. Grupul ar fi deturnat patru avioane mari de transport de călători, pentru a le face să se izbească de Turnurile Gemene de la World Trade Center şi să cadă pe un departament al Pentagonului. Un al patrulea avion s-ar fi prăbuşit în Pennsylvania, datorită unui grup de pasageri curajoşi care, prin intervenţia lor disperată, ar fi dejucat un atac terorist în desfăşurare.

Cine pune sub semnul întrebării teoria administraţiei Bush, reducînd diferitele probe (acelea puse la dispoziţia opiniei publice, acelea distruse sau acelea ţinute ascunse de către autorităţi) la altceva, ca să nu spunem la comportamentul criminal al unui cerc restrîns din guvernul SUA, este etichetat de portavocile guvernamentale ca un teoretician al complotului sau chiar ca un simpatizant al teroriştilor. Este posibil ca acest lucru să se întîmple deoarece principalele organe de informare din Statele Unite, la fel ca şi acelea din celelalte ţări occidentale, ocolesc întrebările care se nasc dintr-o critică a versiunii oficiale a faptelor şi nu insistă să obţină de la guvern răspunsuri satisfăcătoare şi întru totul verificabile. Poate pentru a explica atitudinea mass-media americane se poate face referire la o declaraţie a CIA, din cursul investigaţiei realizate de Comisiile Senatului şi Camerei Reprezentanţilor asupra Serviciilor Secrete, la sfîrşitul războiului din Vietnam: CIA a admis că a avut în slujba sa o mie de jurnalişti împrăştiaţi în toată lumea, cărora, în momentele decisive, li se transmiteau informaţii manipulate, cu scopul de a controla opinia publică din ţările lor. Comportamentul mass-media după atentatele de la 11 septembrie a demonstrat că nu s-a schimbat mare lucru din vremea războiului din Vietnam. De atunci, sumele de bani alocate pentru dezinformare au crescut cu sute de milioane de dolari. Teoria complotului, răspîndită de administraţia Bush, ar fi fost mult mai credibilă dacă autorităţile s-ar fi comportat într-un mod raţional (adică în mod coerent) înainte, în timpul şi după atentate. Un cetăţean obişnuit aşteaptă de la propriul guvern o reacţie adecvată şi oportună în faţa unui eveniment neprevăzut, cum au fost atacurile de la 11 septembrie. Dintr-o astfel de reacţie face parte, în special, disponibilitatea, odată trecută situaţia de urgenţă, de a lămuri, fără rezerve, atît fapta criminală, cît şi tot ceea ce nu a funcţionat în interiorul guvernului înainte şi după acţiune. După cum vom vedea, acest lucru nu s-a întîmplat.

Patru sînt ipotezele care pot fi luate în consideraţie, dacă vrem să analizăm reacţia guvernului. Prima: un fulger din senin. A doua: guvernul avea informaţii privind mişcările viitorilor atentatori, datorită activităţii diferitelor sale departamente de informaţii; dar, din cauza lipsei lor de interacţiune, nu s-a putut realiza acel tablou general, care ar fi permis autorităţilor să intervină prompt. A treia: guvernul era la curent cu planurile teroriste, dar le-a lăsat să se realizeze, fără a le pune nici un obstacol, cu scopul de a le folosi în interes propriu, pe post de propagandă. A patra: administraţia Bush a plănuit atentatele, manifestînd faptele astfel ca vina să cadă pe nouăsprezece tineri musulmani pe care i-a prezentat lumii pe post de ţapi ispăşitori.

În continuare, vor fi analizate aceste patru ipoteze, cu referire la reacţia administraţiei Bush.

Un fulger din senin (1)

S-a spus că evenimentele de la 11 septembrie au căzut asupra administraţiei Bush la fel ca un fulger din cerul senin. Această versiune a faptelor a fost divulgată de Condoleezza Rice, în acea perioadă consilier pentru securitate naţională al preşedintelui american, şi azi, ministru al Afacerilor Externe al SUA. După cum afirmă ea, înainte de 11 septembrie 2001, nimeni din cadrul Securităţii Naţionale nu s-ar fi gîndit că un terorist ar fi putut deturna un avion de călători pe care să-l facă apoi să intre, ca un proiectil, într-un zgîrie-nori. Şi totuşi, şi CIA, şi FBI, şi Pentagonul nu numai că ştiau că se pregătea un atac violent îndreptat împotriva unor clădiri simbolice ale Statelor Unite, dar primiseră chiar semnale detaliate, cu caracter de urgenţă, din cel puţin opt surse ale Serviciilor Secrete. În acea zi, se desfăşura un exerciţiu comun al Aviaţiei Militare şi al Aviaţiei Civile, care avea ca obiectiv studierea manevrelor de zbor care trebuie să fie făcute în caz de deturnare a avioanelor de linie civile, pentru un maximum de douăzeci de zboruri implicate. În acea zi, traficul aerian era atît de intens, încît staţiile de la sol ale Federal Aviation Agency (FAA, Agenţia Federală pentru Aviaţie a Statelor Unite) şi al North American Aerospace Defence Command (NORAD, Comandamentul de Apărare Aeriană din America de Nord) nu au putut să distingă atacul terorist adevărat de simulare. Este evident că versiunea expusă de Condoleezza Rice era o minciună.

Dar să luăm în calcul ipoteza că această versiune, care susţine că exerciţiul american nu ar fi fost la curent cu nimic, corespunde realităţii.

(va urma)

ANDREAS VON BÜLOW

(Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficială despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

COMENTARII DE LA CITITORI