Guvernul lui Bush înainte, în timpul şi după atacurile de la 11 septembrie şi cele patru ipoteze posibile ale complotului (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Neglijenţa şi invidia au împiedicat colaborarea dintre CIA şi FBI
Administraţia Bush a renunţat rapid la ipoteza ignorării totale a faptelor, atunci cînd au fost făcute publice diferite episoade parţial scandaloase; guvernul a prezentat atunci teoria conform căreia Serviciile Secrete ar fi ştiut de aproape toate faptele care au precedat atentatele. În mod prostesc, aceste informaţii ar fi fost tratate cu neglijenţă de FBI, CIA şi de alte departamente guvernamentale, consecinţa fiind imposibilitatea de a obţine o versiune de ansamblu a evoluţiei situaţiei. Deci, diferitele departamente ale Serviciilor Secrete nu au făcut schimb de informaţii şi, de aceea, guvernul nu a fost capabil să se pună în mişcare în timp util, pentru a dejuca atacurile iminente. Aşadar, din punct de vedere juridic, funcţionarii din conducerea Serviciilor Secrete ar fi trebuit să fie acuzaţi de neglijenţă gravă, care a avut ca rezultat moartea a trei mii de oameni. CIA supraveghea ocazional 12 terorişti din grup, dar nu a transmis FBI-ului informaţiile culese. Iar FBI nu a informat CIA despre cei doi terorişti suspecţi, identificaţi de agenţii săi. În ciuda semnalelor insistente venite din partea Serviciilor Secrete ale altor ţări şi din partea Unităţii antiteroriste comune celor două departamente, departament constituit în proporţie de 80% din investigatori ai CIA, a lipsit schimbul de informaţii; probabil din cauza invidiilor interne.
Mai mult, CIA s-a folosit un deceniu de Osama bin Laden şi de mercenarii săi, care apoi au constituit Al Qaeda, ca instrument pentru a se opune trupelor sovietice, nu numai în Afganistan, ci şi în restul lumii, tocmai de aceea i-a fost dificil să lase FBI-ul să se ocupe de situaţie. Chiar acceptînd această versiune, a ignorării faptelor pricinuită de neglijenţă şi de invidii, rămîne totuşi neclar comportamentul şefilor FBI, care, înainte de 11 septembrie, au interzis cu desăvîrşire agenţilor dislocaţi pe teritoriul SUA să meargă pe urmele proaspete ale suspecţilor terorişti.
Administraţia Bush ştia dinainte de atentate şi a permis ca ele să aibă loc pentru a obţine consensul general în privinţa războiului împotriva terorismului şi pentru a aduce
de partea lor statele care îl susţin (1)

În faza de formare a guvernului preşedintelui George W. Bush, mulţi viitori membri ai administraţiei sale au creat un adevărat rezervor de idei, sponsorizat de industriile petrolieră, producătoare de armament şi de carburanţi, privind modul de a menţine supremaţia Statelor Unite în noul secol. Printre alţii erau şi vicepreşedintele Cheney, ministrul Apărării Rumsfeld, preşedintele de atunci al Băncii Mondiale şi Jep Bush, fratele lui George W. Într-un fel, intenţia a fost explicit declarată într-un document privind necesitatea cheltuielilor militare, făcut public cu un an înainte de atentate. Era datoria Statelor Unite de a-şi apăra supremaţia militară, politică, economică, financiară, atît la nivel global, cît şi la nivel local, şi să contracareze concurenţa. În acest scop era necesar să crească cheltuielile de înarmare; era imposibil să se impute poporului american costul păcii, după dezmembrarea Uniunii Sovietice.

(va urma)
ANDREAS VON BÜLOW
(Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficială despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

COMENTARII DE LA CITITORI