Guvernul lui Bush înainte, în timpul şi după atacurile de la 11 septembrie şi cele patru ipoteze posibile ale complotului (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Administraţia Bush ştia dinainte de atentate şi a permis ca ele să aibă loc pentru a obţine consensul general în privinţa războiului împotriva terorismului şi pentru a aduce
de partea lor statele care îl susţin (2
)

În decursul anilor ar fi fost dificil să i se pretindă poporului american să accepte fără a protesta creşterea cheltuielilor pentru susţinerea războaielor; numai un eveniment catastrofal şi cu efect catalizator, aşa cum a fost Pearl Harbor, ar fi putut schimba într-o clipită opinia americanilor. Un an mai tîrziu, a avut loc evenimentul mondial de la 11 septembrie, care, însoţit de o furtună mediatică, a condus opinia publică pe noua linie de gîndire. Din aceasta se deduce complicitatea cu bună ştiinţă, în scopuri geopolitice, a guvernului, în acţiunea celor 19 atentatori, dar nu şi intervenţia activă. În acest scenariu, administraţia trebuia să menţină strict secretă propria complicitate. Cu toate acestea, se poate intui ceea ce s-a întîmplat în realitate. Totuşi, şi în această direcţie lipsesc clarificări complete: lipsesc înregistrările video ale atentatorilor făcute atunci cînd au ajuns la aeroport, toate numele de pe listele de pasageri ale companiilor aeriene, cutiile negre şi aparatele cu înregistrări vocale; ba chiar, în cele din urmă, şeful FBI a lăsat să se înţeleagă că identitatea celor 19 nici nu ar fi clară! Cum este posibil ca, în decursul a mai mult de o sută de ani, nici un zgîrie-nori cu schelet de oţel să se prăbuşească din cauza vreunui incendiu, în timp ce la 11 septembrie s-au prăbuşit trei (cele două turnuri şi clădirea WTC7, care nu a fost lovită de avioane)? Nu poţi rămîne indiferent în faţa unor asemenea scenarii fanteziste. Modul de comportare al apărării antiaeriene pe 11 septembrie, care pentru aproximativ două ore a lăsat spaţiul aerian de deasupra coastei de est mai mult sau mai puţin accesibil atentatorilor, nu mai poate să fie explicat prin simplul consimţămînt în faţa acţiunii teroriste. În acest caz, procedurile de interacţiune dintre siguranţa aeriană civilă şi cea militară, pentru intervenţii în situaţii excepţionale, au fost dezactivate. Folosind numai propriile mijloace, atentatorii nu ar fi putut niciodată să-şi realizeze scopul. Este de înţeles agitaţia controlorilor de trafic de după dezastru. Încă de la mijlocul zilei de 11 septembrie, aceştia s-au adunat într-o şedinţă ad-hoc pentru a discuta monstruozitatea celor întîmplate şi pentru a găsi o explicaţie. În timpul reuniunii, autorităţile de supraveghere au sechestrat şi au distrus benzile cu observaţiile grupului de discuţie. Probabil piraţii aerului au dezactivat semnalul automat al staţiilor de la sol şi dispozitivul de transmisie-recepţie automată a avioanelor şi, în loc să se îndrepte direct către ţinte, au deviat zborurile pentru treizeci de minute către vest, pentru ca apoi să le întoarcă spre dreapta, schimbînd ruta către turnurile WTC şi Pentagon, situate în est. În mod normal, în aceste treizeci de minute toate cele patru avioane de călători ar fi putut fi ajunse de avioane de luptă militare şi obligate să aterizeze. În decursul a nouă luni înainte de 11 septembrie colaborarea dintre FAA şi NORAD a fost eficientă în 67 de cazuri fiind activată mereu rapid, în doar cîteva minute. În schimb, în ziua terorii, tehnica verificată atîta timp nu a funcţionat în nici unul dintre cele patru cazuri la care ne referim. Nu se înţelege nici pentru ce motiv avioanele de luptă, care, printre altele, au decolat cu întîrziere şi nu de pe aeroporturile cele mai apropiate, au rămas în aer, în loc să se îndrepte cu cea mai mare viteză spre locul în care, conform planurilor de operare, ar fi trebuit să ajungă.

Operaţiune a Serviciilor Secrete ascunsă sub un fals stindard (1)

Numărul mare de erori din modul de acţiune al guvernului conduce la întrebarea dacă o parte din administraţia Bush nu a acţionat tocmai pentru a provoca un eveniment catastrofal, cu efectul catalizator al unui „nou Pearl Harbor”. Tehnica false flag operatio este la fel de veche precum lupta pentru putere pe Terra. Atentatele de la 11 septembrie au reprezentat, cu bune şi cu rele, un eveniment catastrofal şi catalizator. A fost o psyop, o operaţiune pentru a influenţa massele. Actul terorist, de neimaginat pentru cetăţeni, pregătit şi finalizat de către Serviciile Secrete, trebuia să fie atribuit unor indivizi care, de fapt, nu aveau nici o legătură cu acesta, dar care, în prealabil şi fără ştiinţa lor, ar fi fost aleşi să fie ţapi ispăşitori. Aceste victime nevinovate sînt denumite patsies de către Serviciile Secrete ale SUA. Dacă în cazul atentatelor de la 11 septembrie ar fi fost activat acest model al Serviciilor Secrete, atunci acestea ar fi trebuit să pregătească minuţios înainte – şi apoi să le pună în practică – multe operaţiuni sincronizate între ele. Rolul operatorilor Serviciilor Secrete, care în aceste cazuri apelau la legea raţiunilor de stat, trebuia să rămînă strict secret înainte, în timpul şi după acţiune, în vreme ce ţapii ispăşitori, imediat după nefericitul eveniment, urmau să fie prezentaţi opiniei publice ca vinovaţi, cu toate mijloacele unei campanii mediatice. De aceea, controlul mass-media are o importanţă crucială atunci cînd este vorba de un eveniment epocal ca acela din 11 septembrie. Conform acestei scheme, cei 19 presupuşi atentatori au fost ţapii ispăşitori, adică patsies. Proveneau din ţări arabe, de obicei studiau în Europa, căpeteniile lor îşi aveau sediul la Hamburg. Se pare că nu fuseseră mari intelectuali şi că aveau un venit mai degrabă modest, provenit din burse de studiu sau din susţinerea părinţilor, nu neapărat înstăriţi. Un lucru straniu, la Hamburg, grupul era vecin cu un colonel de aviaţie pakistanez, care dispunea de sume mari de bani. Ne-am putea gîndi că acest colonel făcea legătura cu Serviciile Secrete pakistaneze. Înainte de 11 septembrie, toţi atentatori au făcut o călătorie în Afganistan, trecînd prin Pakistan, sub supravegherea ISI, Serviciul Secret pakistanez, strîns legat de CIA. Colaborarea dintre ISI, CIA şi GID, Serviciul Secret saudit, a fost maximă în timpul războiului din Afganistan împotriva trupelor sovietice.

(va urma)
ANDREAS VON BÜLOW
(Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficială despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

COMENTARII DE LA CITITORI