Guvernul lui Bush înainte, în timpul şi după atacurile de la 11 septembrie şi cele patru ipoteze posibile ale complotului (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

Operaţiune a Serviciilor Secrete ascunsă sub un fals stindard (3)
Din punct de vedere al unei operaţiuni secrete false flag, s-ar fi putut ca, prin mijloace electronice şi din exterior, să se fi preluat controlul avionului de la pilot, cu ajutorul unui dispozitiv de recepţie-transmisie automat sau al computerului de bord. Această tehnologie a fost dezvoltată de Pentagon pentru a putea recupera controlul avioanelor de pasageri în caz de deturnare, prin intermediul unui semnal transmis de la staţia de la sol sau de la un avion militar, ca de exemplu un AWACS sau un Global Hawk. Avionul poate să fie astfel deviat de la ruta piraţilor aerului şi făcut să aterizeze. Prin activarea pilotului automat, semnalul transmis de dispozitivul de emisie-recepţie automat către staţia de la sol a siguranţei aviatice este dezactivat. Cutiile negre şi aparatele pentru înregistrări vocale, proiectate pentru a rezista impactului căderii, înregistrează numai ultima jumătate de oră a operaţiunilor din cabina piloţilor şi după această perioadă de timp pornesc din nou înregistrarea, ştergînd caseta. Zborul către vest, care a însemnat consemnarea a mai bine de jumătate de oră într-o operaţiune periculoasă, nebunească şi inutilă, poate fi demonstraţia că la mijloc e vorba despre o operaţiune false flag. Astfel, cele mai importante treizeci de minute, acelea în care controlul avionului a trecut de la piloţi la piraţii aerului, nu au putut să mai fie reconstruite.
Aşa cum am menţionat deja, numai în 2001 apărarea antiaeriană a reuşit să rezolve 67 de situaţii de urgenţă, prin folosirea avioanelor de luptă gata în orice moment să decoleze. Intervenţia era verificată şi în cazul în care se proba existenţa unei bombe. O situaţie periculoasă pentru cei 19 piraţi ai aerului, dar, din contră, foarte utilă pentru o echipă a Serviciilor Secrete, însărcinată să preia controlul automat al avioanelor şi să se sustragă unei lămuriri ulterioare asupra modului real în care s-au întîmplat faptele. Spaţiul aerian din 11 septembrie era folosit pentru cinci manevre mari, printre care aceea de antrenament concentrat pe apărarea în caz de deturnare a douăzeci de avioane de pasageri. Pe monitoarele controlorilor de trafic apăreau alternativ false situaţii de deturnare pentru care ar fi trebuit să se acţioneze civil şi militar. Astfel, pe 11 septembrie, pentru controlorii de trafic de la sol manevra pilotului automat a Serviciilor Secrete s-a amestecat cu acelea din simulare, aruncîndu-i într-o confuzie totală. Şi acest lucru ar fi putut fi făcut intenţionat. „Is this real or exercise?“, se întrebau controlorii de trafic
prin radio. Dar dispozitivele de emisie-recepţie automate pornite permiteau un control cu pilotul automat al staţiei de la sol, precum şi cu cel din aer. Se poate afirma cu certitudine că şi tehnologia pilotului automat fusese obiectul simulării, avînd în vedere capacitatea acesteia. Pentru patru avioane ar fi fost necesar să se utilizeze numai patru piloţi automaţi şi nu ar fi fost o cheltuială prea mare. De aceea ar fi fost de ajuns o echipă aleasă cu grijă şi care să ducă secretul în mormînt. Totuşi, există probe aparent obiective ale vinovăţiei celor 19, care ar putea contrazice ipoteza unei false flag operation. Este vorba, în special, de înregistrarea video cu Osama bin Laden în care acesta s-a declarat în favoarea atentatelor. Multe lucruri indică faptul că şi aceste materiale, la fel ca şi diverse telefoane, au fost falsificate. Cu toate acestea, afirmaţia FBI conform căreia nu poate să-l includă pe Osama bin Laden în lista celor mai căutaţi criminali din SUA şi că din cauza lipsei probelor bin Laden nu poate fi declarat vinovat de faptele de la 11 septembrie, elimină orice dubiu. Ca probe ale vinovăţiei celor 19 s-au adus convorbirile telefonice ale pasagerilor din avioanele deturnate. Nici aici nimic nu pare să corespundă realităţii. Conform unor cercetări ştiinţifice rezultă că nu se poate stabili conexiunea între un telefon mobil şi un altul la o înălţime şi o viteză aşa de mari. Multe fapte, dacă nu chiar toate, îi indică pe cei 19 ca posibili patsy, adică ţapi ispăşitori ai unei false flag operation, cărora, în calitate de fundamentalişti islamici, li s-a atribuit vina crimelor de la 11 septembrie. Faptul că, pînă acum, s-a reuşit păcălirea opiniei publice americane şi internaţionale, cu excepţia lumii arabe, se datorează reprimării violente a oricărei viziuni critice din partea presei. Operaţiunile False flag de acest calibru ar eşua fără colaborarea presei. Scopul este de a desfăşura o operaţiune de război psihologic care să pregătească populaţia pentru „un război internaţional împotriva terorismului”, care nu se va termina într-o singură generaţie. CIA ştie cum să trateze jurnaliştii americani şi străini şi redacţiile lor, aşa cum am aflat din rapoartele Comisiei Church şi Comisiei Pike create de Congresul SUA, la sfîrşitul războiului din Vietnam. Chiar dacă cei 19 nu ar fi adevăraţii responsabili ai incidentelor de la 11 septembrie, atentatul, care a provocat teroare în rîndul populaţiei şi a alimentat sentimentele de răzbunare, s-a produs; de aceea va trebui să se cerceteze responsabilitatea Serviciilor Secrete pentru aceste crime. Într-o operaţiune false flag, desfăşurarea adevărată a acţiunii şi adevăraţii autori sînt ascunşi cu maximă grijă. Dar şi în cazul operaţiunilor perfect planificate şi care s-au desfăşurat în secret, apar probe şi neglijenţe care ar putea indica vinovatul. Pentru aceasta, există forţe de intervenţie rapidă care, de obicei imediat după faptă, ajung la locul crimei pentru a şterge orice urmă. Avionul care a lovit Pentagonul după un viraj de 270 de grade a coborît rapid, trecînd razant deasupra solului şi, după ce a culcat la pămînt o serie de semafoare, a intrat în clădire. Fără a lua în consideraţie faptul că manevra i-a făcut probabil pe pilot şi pe pasageri să-şi piardă cunoştinţa, nu s-au găsit nici atunci şi nu se găsesc nici acum resturile avionului şi nici cele ale pasagerilor şi ale bagajelor. Profilul impactului nu este potrivit cu măsurile exterioare ale avionului, nici cu dispunerea şi forţa impactului celor două propulsoare. Casetele video de supraveghere din interiorul zidurilor Pentagonului au fost ţinute secrete; ulterior au fost făcute publice nişte fragmente din acestea, care nu arătau nimic. Casetele video ale distribuitorului din apropiere au fost sechestrate imediat după impact.
(va urma)

ANDREAS VON BÜLOW
(Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficială despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

COMENTARII DE LA CITITORI