Guvernul lui Bush înainte, în timpul şi după atacurile de la 11 septembrie şi cele patru ipoteze posibile ale complotului (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

Operaţiune a Serviciilor Secrete ascunsă sub un fals stindard (4)
Vicepreşedintele Cheney, numit de preşedintele Bush responsabil cu privire la desfăşurarea evenimentelor,
i-a spus unui subaltern, care insista să intervină, să nu cheme înapoi avionul care se îndrepta către Pentagon. Cel mai probabil, impactul a fost opera unui parazit militar, instrument al unei adevărate operaţiuni care trebuia să fie ţinută secretă.
Sînt cîteva evenimente dintre cele care au avut loc pe 11 septembrie la New York care necesită clarificare. Atentatorii trebuiau să prăbuşească un avion în fiecare dintre turnurile gemene, unul care venea din nord-est şi unul din sud-vest. Conform planurilor, turnurile trebuiau să se prăbuşească pe fundaţiile lor. Totuşi, avioanele nu ar fi putut să provoace un efect la scară aşa de mare, din moment ce zgîrie-norii erau proiectaţi astfel încît să rămînă intacţi chiar şi în cazul unei izbituri cu o forţă mult mai mare. Turnurile erau susţinute de 47 de stîlpi din oţel, laţi de 97 centimetri şi groşi de 36, la rîndul lor îmbrăcaţi într-o armură de oţel rezistent special şi protejaţi împotriva vîntului, de pilaştri exteriori, tot din oţel, pe o lungime de 236 de metri şi rezistenţi la foc.
Avionul care a intrat în turnul de nord a rupt numai 39 dintre cei 236 de pilaştri exteriori şi a atins numai o parte dintr-un stîlp de oţel din interior. Clădirea a rezistat şi a rămas în picioare încă 90 de minute. Incendiile provocate de carburantul scurs din avion s-au redus în intensitate în cîteva minute, în ciuda aspectului teribil al locului. Un comandant de pompieri care a ajuns la locul impactului cu turnul de nord a comunicat prin radio centralei operative trei incendii mici care trebuiau stinse şi a cerut trei echipe în ajutor. La puţin timp după aceea, se zăreau persoane în gaura neagră provocată de avion. Deci, nu ar fi putut să fie o asemenea temperatură, încît construcţia de oţel să se topească, aşa cum spun teoriile complotului susţinut de autorităţile americane. De aceea, este imperios necesar să se elaboreze o ipoteză cu un alt curs al evenimentelor care au generat prăbuşirea completă a turnurilor. Numeroşi martori din rîndul pompierilor, poliţiei, salvatorilor, spectatorilor, angajaţilor WTC spun că au auzit explozii violente, înainte de impactul avionului. Acest lucru a fost confirmat ulterior de măsurătorile unui observator seismic. Oamenii de ştiinţă cred că termitul este materialul decisiv, acela care poate să topească oţelul şi, în consecinţă, să provoace prăbuşirea clădirii din temelii. Ambele turnuri s-au prăbuşit, distrugerea nu a durat mai mult de zece-douăsprezece secunde în ciuda faptului că era vorba de o construcţie din oţel şi beton armat, de mai mult de patru sute de metri înălţime. Această viteză este incompatibilă cu rezistenţa pe care ar fi trebuit să o opună tavanele şi cu timpul care le-ar fi fost necesar pentru a se îndoi şi desprinde de pe suport. Imaginile norilor de praf (aceia care s-au ridicat şi pe laturile clădirii pînă la şaptezeci de metri, precum şi bucăţile de oţel desprinse din lateral sînt asemănătoare cu acelea produse de o explozie) reprezintă demonstraţia teoriei conform căreia turnurile au fost făcute să sară în aer intenţionat. Acceptînd „pancake theory”, în locul acelui amestec de beton şi pulbere de azbest ar fi trebuit să fie bucăţi de beton de la numeroasele construcţii care au căzut. Prăbuşirea WTC7, un edificiu de 47 de etaje, furnizează argumentul principal împotriva teoriei complotului emisă de administraţia Bush. Uriaşa clădire s-a prăbuşit mai tîrziu, în după-amiaza zilei de 11 septembrie, în decurs de şase secunde. Nici un avion nu a căzut pe această clădire şi nici nu a fost afectată grav de bucăţile care se desprindeau din turnuri. Încă de dimineaţă, clădirea a fost evacuată din ordinul autorităţilor. Edificiul s-a prăbuşit mai tîrziu în cursul după-amiezii, după ce pompierii şi salvatorii ieşiseră din clădire. WTC7 era o adresă interesantă, deoarece CIA, FBI şi divizia Security and Exchange Commission îşi aveau acolo sediul pentru anchetele actelor criminale în domeniul economic. Acolo era prevăzut şi un refugiu pentru primarul oraşului New York, în cazul unor atentate biologice sau chimice. Acest zgîrie-nori de birouri era construit pentru a rezista la atacurilor cu bombă, avea sistem propriu de furnizare a energiei electrice şi un sistem de aer condiţionat independent, care nu folosea aer din exterior. Avînd în vedere faptul că edificiul ar fi permis să se vizualizeze traiectoria celor două avioane care ar fi trebuit să lovească turnurile, ar fi fost posibil să fie folosit pentru a prelua comanda de la distanţă a zborurilor pentru a le face să se întoarcă din drum. Fără îndoială trebuie să ne întrebăm cum s-au putut desfăşura pregătirile pentru prăbuşirea clădirilor înainte de 11 septembrie. În decursul săptămînilor precedente, în timpul week-end-urilor, la toate etajele WTC curentul a fost întrerupt de mai multe ori. În consecinţă, camerele video de supraveghere şi sistemele electronice de siguranţă nu au funcţionat. Un alt lucru straniu: în ciuda semnalelor multiple în legătură cu atacuri teroriste împotriva clădirilor WTC, cu o săptămînă înainte de 11 septembrie, nivelul de alarmă a fost redus, acest lucru avînd drept consecinţă faptul că nu s-a mai permis accesul cu cîini poliţişti care ar fi putut să miroasă materialul explozibil.

O comisie internaţională pentru a descoperi adevărul
Cine vrea să cunoască azi adevărul poate să analizeze cele patru teorii ale complotului şi conform faptelor, consecinţelor, modalităţilor de acţiune folosite, să stabilească care dintre acestea oferă viziunea cea mai exhaustivă pentru a explica evenimentele de la 11 septembrie. Aceasta este tehnica folosită de experţii criminalişti care verifică dacă probele se asamblează bine într-un scenariu convingător, iar apoi caută alte detalii. În acest caz, aveam de-a face cu un eveniment determinant pentru următoarele decenii nu numai pentru Statele Unite şi pentru supremaţia lor în lume, dar şi pentru noi, europenii. De aceea, descoperirea adevărului este o problemă de importanţă vitală. Promotorii războaielor s-au servit întotdeauna de spălarea creierului prin intermediul unei false flag operation pentru a obţine susţinerea opiniei publice. 11 septembrie e doar un exemplu. De fapt, doar în ipoteza unei false flag operation, probele şi comportarea administraţiei Bush înainte, în timpul şi după atentate sînt corelate şi au sens. Numai de la o comisie internaţională independentă ne putem aştepta la clarificări definitive.

Sfîrşit
ANDREAS VON BÜLOW
(Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficială despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

COMENTARII DE LA CITITORI