H.R. Patapulevici – Simple cugetări nefilozofice

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Motto: „Calomniază, calomniază, ceva tot va rămîne!”.

 

„Eminescu este cadavrul din debara, de care trebuie să scăpăm“ – iată ce a îndrăznit să afirme acest H.R. Patapulevici, cretinul cu capul strîmb şi cu idei aşijderea, despre Poetul Naţional. Prin această afirmaţie odioasă, individul cu pricina insultă, de fapt, nu doar memoria celui mai valoros exponent al culturii noastre, ci şi tot Neamul Românesc, de care, după cîte se vede, dumnealui vrea să se delimiteze. Pentru că, de fapt, el e doar un alogen, care şi-a permis să denigreze tot ce are mai sfînt acest popor.

Dar seria de „mizerii ale acestei beizadele de ilegalişti, veniţi în ţară cu tancurile sovietice“ (Alexandru C. Orescu, „Răfuiala panaramelor cu scriitorii“ – articol fulminant, apărut în nr. din 13 martie a.c., al revistei „România Mare“) mai cuprinde şi alte ,,cugetări” de aceeaşi factură: ,,Limba Poporului Român e bună pentru înjurături“. Asta spune aşa-zisul filozof, elogiat, de unii de teapa lui, şi ca o mare valoare scriitoricească, în timp ce un colos al condeiului, Eugen Barbu – zămislit de acest popor cu talentul de a da culoare scrierilor sale printr-un limbaj pitoresc şi imprecaţii geniale (aşa cum este şi cazul lui Tudor Arghezi, un maestru al acestei arte: „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi“) – este minimalizat cu bună ştiinţă de un anume critic literar, pe motive, credem noi, cu totul subiective!

H.R. Patapulevici nu se opreşte aici cu jignirile la adresa neamului din care mîrlănimea-sa (mai) face parte. Iată ce altă enormitate scoate din mintea lui tulburată pretinsul filozof şi scriitor: „În gura Poporului Român s-au urinat, de-a lungul Istoriei sale, toţi cei care au trecut pe aici“. Asta e culmea! Carevasăzică, în istoria zbuciumată a românilor, toţi invadatorii care ne-au călcat pămîntul şi au vrut să ne supună, de fapt, n-au făcut altceva decît să se slobozească în cavitatea bucală a înaintaşilor noştri. Adică de asta au avut parte şi Basarab, şi Mircea cel Bătrîn, şi Vlad Ţepeş, şi Ştefan cel Mare, şi Mihai Viteazul… Dar – zicea un amic, nu prostu’ de fel lui, cum este acest Patacretinovici – în a ta guriţă ca o linguriţă nu s-a uşurat nimeni pînă acum, băi, filozofule de doi bani? Nu te-a tras nimeni de urechile alea clăpăuge, după care să-ţi cîrpească şi vreo două palme după ceafă? Ei bine, află că ,,niciodată nu e prea tîrziu” şi ,, mai bine mai tîrziu decît niciodată”. Nu e cazul să te nelinişteşti – aşa spun nişte maxime, care vin din înţelepciunea nu doar a Poporului Român, cel pe care dumneata îl ponegreşti, ci şi a lumii acesteia mari, din care facem parte şi noi, cu mîndrie, dacă ne permiţi…

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI