Hachiko – povestea reală a unui cîine credincios (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Crescînd, cîinele s-a ataşat extreme de mult de stăpînul său. Ani de-a rîndul, în fiecare dimineaţă, Hachiko şi-a însoţit stăpînul pînă la Gara Shibuya, urmînd ca, la întoarcerea acestuia de la serviciu, să-l aştepte în acelaşi loc din apropierea gării şi să se întoarcă împreună acasă. Acest obicei a durat pînă în mai 1925, cînd profesorul Ueno a suferit un atac de cord în sala de clasă şi a murit. În acea zi, cîinele şi-a aşteptat stăpînul în faţa gării pînă tîrziu în noapte. De atunci, vreme de nouă ani, Hachiko a mers zilnic la gara locală, şezînd întotdeauna în acelaşi loc şi aşteptîndu-şi îndurerat stăpînul. Rudele profesorului, mutîndu-se din casa în care vieţuiseră pînă atunci, spre a putea trece mai uşor peste pierderea celui drag, au căutat să-l ia cu ei pe Hachiko, ba chiar să-l dea altor prieteni, foarte iubitori şi grijulii, însă nimic nu a putut să-l ţină departe de casa profesorului şi de gara locală. Cînd şi-a dat seama că stăpînul său nu mai locuieşte în casa în care crescuse şi el, cîinele nu s-a mai îndepărtat de gară, dormind adesea pe sub vechile vagoane. Toţi localnicii au rămas uimiţi şi profund impresionaţi de dragostea cîinelui faţă de stăpînul său. Călătorii navetişti ajunseseră, şi ei, să-l cunoască pe cîine, aşa că l-au hrănit, vreme de nouă ani. Cazul a ajuns să fie considerat drept o adevărată lecţie despre iubire, loialitate şi nădejde răbdătoare. În anul 1925, un student al lui Ueno l-a văzut pe cîine în gară şi l-a urmărit pînă la casa fostului grădinar al profesorului. Grădinarul, pe numele său Kikuzaboro Kobayashi, i-a povestit tînărului întreaga poveste. La scurt timp, studentul a scris o serie de articole despre cîine, cît şi o lucrare amplă despre rasa japoneză Akita, potrivit căreia nu mai existau decît 30 de exemplare pure din această rasă canină. Bătrînul Hachiko, cîinele din gara Shibuya, era unul dintre acestea. La 4 octombrie 1932, un articol despre cîinele Hachiko a fost publicat într-unul dintre cele mai mari ziare din Tokyo, „Asashi Shinbun“. La scurt timp, cîinele a ajuns să fie dat ca un exemplu de conduită prin şcoli şi familii, devotamentul lui devenind un simbol naţional al loialităţii. În aprilie 1934, un artist japonez a executat o statuie a lui Hachiko, din bronz, care a fost amplasată în faţa Gării Shibuya, la ceremonia de dezvelire fiind prezent chiar şi Hachiko. Una dintre cele cinci căi de acces catre Gara Shibuya, cea în faţa căreia se află şi statuia, se numeşte „Intrarea Hachiko”. Cîinele a murit în ziua de 8 martie 1935, pe o stradă din Shibuya. Hachiko a fost împăiat şi expus în Muzeul Naţional de Ştiinte al Japoniei din Ueno, Tokio. Statuia originală a fost folosită pentru fabricarea de muniţie, în cel de-al doilea război mondial, aceasta fiind înlocuită de una similară, lucrată de Takeshi Ando, fiul artistului original. Statuia a fost amplasată în faţa gării, în august 1948. Statui asemănătoare au mai fost ridicate şi în faţa gării din Odate, localitatea natală a cîinelui, în anul 2004, cît şi în faţa Muzeului Cîinelui Akita, din aceeaşi localitate.

Sfîrşit
Teodor Danalache

COMENTARII DE LA CITITORI