Hachiko – Povestea unui cîine (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Hachiko este un film bazat pe o poveste reală foarte emoţionantă. Filmul, numit „Hachiko: Povestea unui cîine“, relatează prietenia profundă dintre Ueno, un profesor universitar şi Hachiko, un cîine abandonat într-o gară, pe care profesorul îl ia acasă. Cîinele care a jucat în film seamănă foarte mult cu cel original, după cum se poate vedea şi în cele cîteva fotografii păstrate încă din acea vreme. Cîinele real, aparţinînd rasei canine Akita Inu, a trăit in Japonia, între 10 noiembrie 1923 si 8 martie 1935, fiind un cîine de talie mare, originar din Prefectura japoneză Akita. Filmul acesta se referă la un cîine, dar este făcut pentru oameni! Îmi asum îndrăzneala de a spune că în comportamentul cîinelui sînt reliefate perfect cele trei mari virtuţi creştine, amintite de Sfîntul Pavel: „Acum rămîn acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar cea mai mare dintre acestea este dragostea“ (I Corinteni 13, 13). Credinţa cîinelui în bunătatea stăpînului său l-a făcut să aibă pentru acesta o dragoste neţărmurită. Zilnic, vreme de nouă ani, în acelaşi loc din faţa gării, la aceeaşi oră, cîinele şi-a aşteptat, răbdător, stăpînul să vină de la serviciu… chiar dacă acesta nu avea să se mai întoarcă vreodată cu acel tren. Oare, noi avem o asemenea răbdare de piatră şi nădejde neclintită, în încercările vieţii?! Oare, noi îl aşteptam la fel pe Christos?! Iubirea nu durează doar o vreme, ci durează cît vrem noi să dureze. Citind despre Hachiko, am aflat despre toate femeile care şi-au aşteptat bărbaţii să vină înapoi din război, despre toate mamele care îşi aşteaptă fiii în fiecare zi cu masa pusă, despre toţi oamenii ale căror aşteptări sînt înşelate în fiecare zi, dar nu îşi pierd nădejdea. Pentru că iubirea te face să aştepţi, atunci cînd nu mai e nimic de aşteptat, pînă la capăt. Filmul american dedicat lui Hachiko, regizat de Lasse Hallstrom, după scenariul lui Stephen Lindsey, undeva, în insula Rhode, a fost lansat în august 2009, rolul profesorului fiind interpretat de Richard Gere. Primul film care a fost realizat după această poveste reală este, însă, cel japonez, din anul 1987, numit „Hachiko Monogatari“. În anul 2004, a apărut şi cartea pentru copii numită „Hachiko: Povestea reală a unui cîine credincios“, scrisă de Pamela Turner şi ilustrată de Yan Nascimbene.
Hachiko – povestea reală
a unui cîine credincios (1)
Hachiko era un cîine din rasa japoneză Akita Inu, de gen masculin, născut în ziua de 10 noiembrie 1923, lîngă oraşul Odate, în Prefectura Akita. Rătăcit într-o gară, printre bagaje, pe cînd avea numai cîteva luni, cîinele va fi adoptat de Hidesaburo Ueno, care îi va purta de grijă în chip deosebit. Ueno era profesor la catedra de Agricultură a Universităţii din Tokio. Cîinele a murit în ziua de 8 martie 1935, la vîrsta de 11 ani, în faţa gării Shibuya, din Tokyo. La începutul anului 1924, pe cînd profesorul universitar Ueno se întorcea de la facultate, a găsit în gara locală un căţel. Neavînd pe cine să întrebe al cui era cîinele, profesorul îl va lua, cu el, acasă.

(va urma)
Teodor Danalache

COMENTARII DE LA CITITORI