HAPLEA – HALEP: 2-1 – aromânca Simona Halep, sora geamănă a aromânului Gh. Hagi –

in Știri sportive

A fost numită „Un Djokovici cu fustă“. Dar eu o compar cu Hagi. Amîndoi sînt machidoni. Amîndoi sînt din Constanţa. Amîndoi au 1,68 înălţime. Amîndoi au explodat, pe arena internaţională, într-un timp fulgerător de scurt. Ei seamănă şi la faţă. Nasc astfel de miracole familiile fraţilor noştri, născute şi risipite pe toată întinderea Balcanilor, dar readuse la sînul Patriei-Mame imediat după Războiul de Independenţă, cînd România a intrat în posesia provinciei istorice Dobrogea – atunci, dar şi între cele două războaie mondiale, s-au produs colonizări ale acelei zone cu fraţii noştri „ţînţari“. Nume care vine de la „sîn ţar“ – adică „fiul ţarului“, împăratul byzantin de la Ţarigrad.

Am văzut-o pe fata asta, pe viu, o singură dată pînă acum. Dăduse lovitura de începere la o semifinală a Cupei României la Fotbal, Steaua – Dinamo. A urcat scările Arenei Naţionale şi a trecut pe lîngă mine şi fratele meu, Marcu. Ne-am dat mîinile. Am felicitat-o pentru noile ei performanţe. I-am promis că, după meci, îi voi dărui o carte cu autograf. Nu ne-am mai văzut la final, era prea multă lume. Am reţinut o frază inteligentă a lui Ilie Năstase, care vorbea despre complexul pe care Simona îl are faţă de negresa Serena Williams: „Ea trebuie să-şi spună mereu: numai pe Williams trebuie s-o bat!“. Da, ea are un complex faţă de jucătoarele mult mai înalte decît ea, care o domină prin fuleu (picioare lungi) şi alonjă (braţe ca aripile de albatros). S-a văzut în partidele cu americanca Serena Williams. S-a văzut şi în partidele cu rusoaica ţipătoare (parcă o taie cineva pe-asta!) Maria Şarapova. Fireşte, va depăşi acest complex. Are doar 22 de ani şi timpul lucrează în favoarea ei. Fiindcă e mai talentată şi are o putere de luptă mai mare decît ele. A demonstrat-o şi sîmbătă. Am ştiut că va pierde. De unde? E intuiţia mea păguboasă. După primul set, n-am mai putut privi. Era o tortură pentru mine să văd cum un copil – aflat între vîrstele fiicelor mele, Jeni, 22 de ani, şi Lidia, 24 de ani – se luptă pentru salvarea renumelui ţării noastre. Ca de obicei, tot fetele poartă povara asta: ba la gimnastică, ba la handbal, ba la canotaj, ba la scrimă. A fost doar o finală. A pierdut-o, asta-i situaţia. Sau, vorba lui Toma Caragiu: „C-aşa-i în tenis“. Cu siguranţă, vor mai urma şi altele. Acest spiriduş ca argintul viu are toată viaţa înainte şi ne va mai aduce mari bucurii. Fie numai şi această performanţă dacă ar exista – tot ar fi suficientă pentru a i se ridica o statuie. Dar sînt convins că ea nu la asta se gîndeşte, în cuceritoarea ei modestie. Ce să spun? Haplea a bătut-o pe Halep! Mare scofală. Veţi vedea, nu se va sfîrşi anul acesta şi micuţa aromâncă va cîştiga nu unul, ci mai multe trofee.

Bucuria seriei de succese de la Roland Garros le-a fost umbrită românilor de nişte Atîrnache. Aşa ceva înseamnă nişte indivizi care se agaţă de gloria cuiva. Cei mai dezgustători profitori au fost, ca de obicei, Mihai Gâdea şi ceilalţi trepăduşi ai lui Dan Voiculescu. Aşa au făcut şi cu gimnastele. Aşa au procedat şi cu alte ocazii. Are puradelul ăsta plin de fumuri, Gâdea, o foame maladivă de anexare a unor valori cum n-am văzut în viaţa mea! Şi măcar de-ar fi un ziarist bun, dar el e campionul absolut al gafelor şi dezacordurilor gramaticale. Fundaţia Dan Voiculescu a făcut… Fundaţia Dan Voiculescu oferă… Antena 3 e aici şi face din rahat bici… Şi alte obrăznicii de genul ăsta, care îi calcă pe nervi pe români. O altă plantă pe cît de agăţătoare, pe atît de otrăvitoare e Cristian şi Tudor şi Popescu. Fost băiat de mingi – la modul propriu – care stătea în spatele terenului şi culegea totul, inclusiv flatulaţiile jucătorilor. Nivelul foarte scăzut al posturilor de televiziune din România e dat de acest etalon: invitarea, sistematică, a acestei paţachine bărbierite. E rost de vreun film, ceva? Îşi roteşte mărul lui Adam şi felinarele alcoolizate CTP! Se bagă tenis, pe undeva, prin spatele unui aprozar? Hop abonatul de serviciu, singurul care ştie cu ce se mănîncă reverul, asul, carasul. Despre mişcările de pe scena politică, ce să mai vorbim: odată se dă legătura acasă la Guru, la care gura bate curu’, şi îl vedem cu o urechelniţă în trompa lui Eustache, pozînd în Walter Lippmann, sau Henry Kissinger, în faţa unei biblioteci îngrozitor de sărace, în care se văd nişte cotoare jerpelite, de broşuri pentru retardaţi. Una peste alta, Muşchiul Vorbitor a pus monopol pe comentariile sportului alb! Prostiile pe care le debitează Crocodilul Chelios sînt le genunchiul broaştei, dar cine să mai ţină cont de ele? Alcoolicul respectiv are o muie atît de halucinantă şi o prezenţă nespus de enervantă, încît lumea se uită la el ca la un film de groază. În fine, un alt atîrnache e Victor Ponta. Indiferent ce s-ar întîmpla, el sare cu decoraţiile, dă telegrame, trimite mesaje pe facebook etc. El e născut pentru sport, joacă baschet şi c-un mort. De-aici s-a molipsit şi stăpînul lui, maiorul de SRI Sebastian Ghiţă. Fiindcă Ponta fără România TV e ca irigaţia fără ploaie şi ca p… fără c… Dum-dum-dum şi Bum-bum-bum! Breaking News şi News Alert. Bomba bombelor! Simona Halep va servi primul as direct la Ghiţă în nas! Ce presă idioată!

Repet: nu înţeleg ce-au căutat acolo, călare pe umerii bietei sportive, aceşti PSD-işti abuzivi: Victor Ponta şi nevastă-sa, Daciana Sîrbu, Nicu Bănicioiu, Mircea Geoană şi Gabriela Szabo. Cu ce bani au făcut deplasarea asta? Desigur, fosta mare atletă G. Szabo şi profitoarea Daciana Sîrbu (strecurată, prin fraudă, în Parlamentul European) au bani gîrlă, dar ceilalţi? Ceilalţi sînt bugetari. Acest Ponta a mai fost piază rea şi la fotbal. Tot nu s-a săturat?

Lăsaţi, mă, fata în pace. N-o mai sufocaţi cu „dragostea“ voastră. Dacă ea a pierdut finala asta, este şi din pricina presiunii imense pe care aţi pus-o voi, de parcă urma un nou desant pe Lună. De ce atîta gălăgie? Cui i-a servit? În nici un caz sportivei, căreia i s-a indus o stare apocaliptică. Eu am mîncat pîinea sportivului de performanţă şi îmi aduc aminte, cu precizie, că cele mai bune rezultate le-am avut cînd am fost lăsat în ritmul meu, cu gîndurile mele.

Mi-am descărcat sufletul. Nu-mi plac ploşniţele. Paraziţii. Preamultul în sport, ca şi în artă. Pe lîngă omul care face, roiesc zeci şi zeci de dobitoace, care nu-i dau pace. Da, e o boală naţională: aflarea în treabă la români.

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminică, 8 iunie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI