Hitler, în fiecare din noi

in Polemici, controverse

De ceva timp, ani să fie, asistăm la diferite anotimpuri sîngeroase. După primăvara musulmană, a urmat vara fără de sfîrşit siriană şi, la scurt timp, iarna ucrainiană începută pe Maidan. Probabil că va urma toamna rusească sau chiar una ceva mai oblică, chinezească, în timp ce zilele fierbinţi din Orientul Mijlociu se preling de zeci de ani în aceeaşi direcţie, cea a morţii. Trăim vremuri importante, în care schimbările se întîmplă ceva mai rapid, de parcă nici Istoria nu mai are răbdare. Privim impasibili cum oamenii mor prin statistici.

În Siria au murit sute de mii de oameni. Nu ne pasă, sînt doar nişte arabi pînă la urmă. Au mai murit nişte sute, prin Palestina. Nu ne pasă, sînt şi ei pe acolo. Au mai murit nişte ucrainieni, cîteva sute şi ei. Nu ne pasă, în fond şi ăştia sînt ruşi. Au mai murit nişte ruşi, tot prin Ucraina. Nu ne pasă, tot ruşi sînt. Mor zilnic oameni prin Irak, nici nu mai ştiu la ce cifră s-a ajuns. Lasă-i să rămînă în statistici. Nu ne pasă! Prin Serbia la fel mureau, dar erau victime colaterale. Mureau sîrbi, mureau albanezi, croaţi, să nu mai spunem de bosniaci. Statistici! Îşi mai aminteşte cineva de ei, de anii ’90? Îşi mai aminteşte cineva de acel război început prin ’91 şi terminat prin ’99? Cîţiva sau foarte puţini, pentru că, dacă îşi mai amintea cineva, vedea cîtă asemănare este între Iugoslavia din ’90 şi Ucraina. Moarte, armament NATO şi puşti ruseşti.

Oameni mor zilnic, unii vinovaţi şi alţii doar colateral. Mor taţi şi mor mame, mor copii şi bunici laolaltă. Cui îi pasă, însă? Ei sînt acolo, ei mor acolo, ca soldaţi sau ca simpli civili. Au avut ghinionul de a se afla la locul nepotrivit, în timpul nepotrivit. Pentru că, dacă se aflau într-un avion şi dacă Occidentul era ţara de origine, altfel se punea problema. Nu contează cine te dă jos de pe cer cîtă vreme căderea ta ajută la pacificarea lumii sau, dimpotrivă, la găsirea unui nou Sarajevo. Sau măcar un radio Gleiwitz. Nu contează că ai murit doborît de ruşi, ucrainieni sau totul a fost o conspiraţie. Tu, cel care ai murit acolo, tu, occidental, vei beneficia de toată atenţia lumii şi o să revii pe pămîntul natal avînd un tricolor înfăşurat în jurul tău. Ai murit pentru o cauză bună, nu ca toţi ceilalţi, care poate stăteau la masă cînd bomba i-a secerat. Pentru că tu, victimă a unui sistem, indiferent cum te numeşti, vei fi vedetă mulţi ani de azi înainte, vei avea un monument şi numele tău are să fie scris pe pietre. Ceilalţi, acei zeci de mii de oameni ce mor, tot în conflicte, nu beneficiază de aşa ceva. Ei sînt arabi, ei sînt ruşi, poate chinezi şi ceva ucrainieni. Ei sînt statistici, tu însă eşti o victimă. Ei nu contează, în timp ce tu ai propria ta zi de doliu naţional.

Pentru că aşa este lumea asta, unii sînt mai aproape de Dumnezeu decît alţii şi unii sînt de rasă superioară, nu ca aceia care mor aşa, fără nici o noimă, prinşi în dărîmături sau pentru că terenul lor de sub casă aveau ceva petrol. Şi acest curent este din ce în ce mai prezent în lumea Secolului XXI, de la an la an, din ce în ce mai evident. Lumea se împarte între bogaţi şi săraci, între rase superioare şi inferioare.

Cam cum vedea Hitler, pe la mijlocul secolului trecut, împărţită lumea: rasa superioara ariană, care reprezenta zona de bază a celui de-al III-lea Reich, inclusiv zona Occidentală, şi rasele inferioare, poziţionate, ghinion, prin estul Europei, pînă departe, la Vladivostock. În viziunea lui Hitler, faptul că americanul de culoare, Jesse Owens, a cîştigat patru medalii de aur la Olimpiada de la Berlin, în 1936, a fost o eroare genetică, pentru că mintea lui nu concepea ca rasa ariană să fie mai prejos decît un om a cărui culoare a pielii era neagră.

Privind în prezent, doar ce se întîmplă, vedem că Hitler trăieşte în continuare şi s-a multiplicat în toţi aceia care asistă impasibili la ceea ce se întîmplă şi tac. Pentru că, tacit, se acceptă această realitate.

TANO

COMENTARII DE LA CITITORI