Hoarda!

in Polemici, controverse

O doamnă foarte bine intenţionată mă acuză că vreau să cîştig pe seama celor de la Colectiv. În întunecimea minţii ei, a ajuns la concluzia că eu, Tano, şi noi, revista „România Mare“, la aproape 3 ani de la Colectiv, am vrea să cîştigăm ceva. Nu cred că există un mod de a evalua capacitatea intelectuală a respectivei femei. E rău să te cobori la mintea proştilor, e contraproductiv să îţi pierzi timpul cu ei. Cu proştii nu ai cum să cîştigi. De fapt, la adăpostul unor minţi luminate, dar nu foarte bine intenţionate, România a fost ocupată de proşti. Ei conduc, ei dictează, ei îndepărtează ţara asta de la orice lucru bun care se poate face. Cineva, tot o doamnă, dar de data asta de la polul opus, un foarte bun şi fin analist al situaţiei politice din România, a declarat acum cîteva zile că „România va eşua…”. Greşit! România, în acest moment, este deja un stat eşuat. Şi cine nu vede, este strict problema lui. România, ca stat, aşa cum scrie în Constituţie, nu mai există. Am eşuat încă din 1989, decembrie 22, ora 12,01 PM.

Vă mai amintiţi voi, cei care aţi trăit pe viu, sau la TV, revoluţia română din decembrie 1989? Vă amintiţi voi, cei care aţi purtat cheia de gît, de ce aţi suferit în anii ’80? Vă amintiţi care a fost motivul pentru care, în 1983, România a redus, în mod simbolic, evident, cheltuielile militare cu 5%, de ce a redus furnizarea energiei electrice la populaţie, de ce nu se găsea de mîncare prin magazine, de ce nu aveam apă caldă, şi multe altele? Pentru că cel omorît în ziua de Crăciun a ales să elibereze România de nişte datorii, să devină el independent, şi să se asigure că, într-un fel, România va avea un altfel de drum în istorie. Noi, fie că eram copii, fie adulţi, nu prea înţelegeam cum e cu datoriile, cum e cu independenţa de instituţiile financiare ale lumii, mai ales cînd voiam să facem un duş, dar apă nu era deloc, nici măcar rece. Greşeala nu a constat în intenţia acelui conducător, greşeala a fost alta, că românul nu prea se pricepea la lucruri înalte, aşa cum se vedeau ele atunci de la înălţimea CC-ului, el fiind totuşi un om normal, cu mici plăceri ale vieţii, cu dorinţe şi instincte primare destul de puternice.

Cu toate acestea, în altă parte vreau eu să ajung, apropos de cei care au venit după cel împuşcat, cei care aveau mult mai puţin de suferit în perioada pre-revoluţionară, cei care erau, de fapt, tot „primăvăratici”, dar în linia a 2-a, a 3-a a partidului. Nu cred eu că unul ca Iliescu a suferit de foame în timpul celui mort în zi de Crăciun, sau că Roman, Petre Roman, nu avea apă la baie. Să fim serioşi, se dovedeşte, s-a dovedit deja, că totul a fost o înscenare, o lovitură la palat, o crimă împotriva umanităţii, pentru că pe lîngă faptul că cel omorît la Tîrgovişte nu a avut nici pe departe un proces corect, tinerii morţi, cu sutele, în acele zile, au fost doar praful aruncat în ochii României, nimic altceva.

Dacă aceşti indivizi, aceşti hoţi, această hoardă de fier ce ne-a cucerit în cîteva zile, în acele zile, ar fi avut un minim semn de respect pentru cei care au suferit ani şi ani de zile, pentru cei care nu au avut căldură în calorifere cu anii, ar fi ţinut puţin seama de ei, de acele sacrificii, şi de faptul că nu este bine ca suferinţa unui popor, a unei generaţii, să fie în zadar. Respectul acestei naţiuni pentru cei care s-au sacrificat pentru ea este NUL, este ZERO. Vorbesc aici nu doar pentru cei morţi în războaie, nu despre cei morţi la revoluţie, nu doar pentru cei răniţi la revoluţie, eu vorbesc de o naţiune întreagă care a suferit, ani şi ani, pentru ca statul să devină puternic, independent şi cu capacitatea reală de dezvoltare. Nu a fost aşa. Prin tot ce s-a întîmplat în ultimii 29 de ani, am asistat neputincioşi la distrugerea naţiunii, la urinarea de sus pe sacrificiul unor generaţii şi la escaladarea pînă la cele mai înalte cote a averii acelora care, pe 22 decembrie, ne agitau pe la TV. Ce dovadă mai mare de hoţie, de banditism mai vrea să vadă românul, fie că e aici, fie că e prin alte ţări, cînd e vorba de clasa politică postdecembristă? Ce dovadă mai vor oare românii pentru a se răscula împotriva celor care ne-au ucis speranţele?

România, 2018. Datorii cu carul, economie de consum, peste 4 milioane de români plecaţi afară, iar politicienii sînt mai bogaţi decît ne putem noi imagina. Asta este realitatea. Este urît comunismul. Nu voi nega asta niciodată. Dar nici Colonialismul actual nu este deloc bun. Nici pentru noi, şi nici pentru cei care vin după noi. Lista ruşinii, lista trădării şi lista îmbuibaţilor trebuie cumva să apară şi să fie oficial validată şi inclusă în programa şcolară. Poate aşa mai avem o şansă ca toţi cei care vin după noi să poată reuşi să ia cu adevărat ţara înapoi.

Tano

 

 

Supereroi versus divinitate

 

 

COMENTARII DE LA CITITORI