HORA

in Alte știri

 

Se roteşte albă, românească horă

cu opincă dacă şi călcîi latin,

din străfundul nopţii pînă-n auroră,

de la Detunata pînă la Măcin.

 

Horă peste neguri, flăcări şi bejenii,

spre amiezi din crînceni codri seculari,

calcă pe luceferi, veacuri şi milenii,

despicînd azurul către piscuri tari.

 

Hora noastră-ncepe de la Argedava,

suie viitorul în sublim urcuş,

spulberă cu talpa pîclele şi pleava,

pururi legănată de-un străbun arcuş.

 

Cobză-i e pădurea, bărăganul: naiul

Şi lăută: marea inimă de foc.

Cu sumane, bunde şi căciuli cît Raiul

scapără Parîngul şi Ceahlău-n joc.

 

Din furtună luîndu-şi largi cadenţe încă,

vremea inelînd-o-n generaţii noi,

umăr lîngă umăr, stîncă lîngă stîncă,

hora curge straşnic şi-nstelat şuvoi.

 

Unde-un pas puternic a bătut moşneagul,

bat nepoţii patru. Dacă un bunic

s-a fost rupt din horă, cinci refac şiragul,

de-a tăcut o scripcă, şapte-n loc îi zic…

 

Cearcăn de lumină, lanţ care n-apune,

vine din adîncuri, merge-n necuprins,

roată renăscută din rotiri străbune,

ca un veşnic soare, niciodată stins.

RADU GYR

COMENTARII DE LA CITITORI