Ia să vedem ce ne mai oferă Patria!…

in Lecturi la lumina ceaiului

Val de anunţuri, dinspre televiziuni, invitîndu-ne la show-ul lui Horaţiu Mălăele, în seara de 13 noiembrie 2015, la cinematograful Patria. Spectacol promiţător, incluzînd un recital al actorului, la pachet cu filmul „Funeralii fericite!” Cum s-ar spune, după mulţi ani, mai exact de pe vremea unor Steaua-Rapid, la pachet cu Dinamo-Progresul, aveam din nou parte de un cuplaj bucureştean… Se putea să ratăm ocazia? Alt val, de data asta dinspre noi: telefoane date amicilor, neamurilor, bătăi în calorifere (dacă tot nu vor mai da căldură la iarnă -jucaţi-vă cu focul, tîmpiţilor!-, măcar la atîta lucru pot servi), să afle de eveniment toţi vecinii, tot cartierul! Într-un cuvînt, haideţi, fraţilor, cu mic, cu mare, să rîdem cu gura pînă la urechi! Cum adică, dăm curs clipului publicitar care ne îndeamnă să utilizăm capsulele Gyniel, „Pentru a scăpa de mirosuri în zonele intime”, şi vom ignora clipul care ne cheamă la Mălăele?! Păi, băiatul ăsta e mai tare decît Vanish şi AmbiPur la un loc! „Spray-ul Mălăele” întîi Elimină murdăria, după care Poţi să respiri fericit! Şi oferă 3 la preţ de una, nu doar două, ca alt clip publicitar, care ne propune un Revelion la „Moulin Rouge” şi 2 lozuri la Extragerea Naţională de Anul Nou. Cine-o mai avea curaj să meargă la Paris, după atentatele teroriste de vineri seara; alde Udrea-Bica-Topoliceanu nu cred că se mai duc în următorii de la 4, la 9 ani!

Dar m-am cam îndepărtat de subiect. Aşadar, mergînd la Mălăele, pe de o parte mai scăpam naibii de acele talk-showuri TV, la care se perindă fel de fel de… Mă rog, dacă n-ar fi trist, ar fi şi acolo foarte dicstractiv. Pe de altă parte, puteam urmări în vi… scuzaţi, pe viu, artistul-unicat, iar în alt treilea rînd, constatam ce ne mai oferă nouă Patria.

Odată ajunşi la această bornă, vă veţi întreba, desigur, la ce anume mă refer: la Patrie, ca noţiune atît de scumpă politicienilor (căci scobitul în nas, cacofoniile şi demagogia sînt pe gratis, cu alte cuvinte, neimpozitate), ori la cinematograful Patria, din buricul Bucureştilor? Bună întrebare, vorba românului fiind recunoscută ca mare meşteră a jocului la două capete. Deşi nici aici nu sîntem chiar pe primul loc în Uniunea Europeană; noi rămînem cu „tricoul galben” doar în ceea ce priveşte îmbolnăvirile de TBC şi analfabetismul. Eventual şi salturile disperaţilor de pe blocuri sau numărul de taxe-impozite pe cap de locuitor; căci, vorba lui Mircea Crişan – Ehee, cîte n-are pe cap un locuitor al României!

Campion mondial la vorbe în două luntre a devenit, de secole, marele William Shakespeare. Pe ce mă bazez? Nu cumva celebra replică din Hamlet -Ofelia, du-te la

mînăstire!- deţine supremaţia la această categorie? Parcă da, cuvîntul din manuscris, nunnery, însemnînd, deopotrivă, mînăstire şi bordel. Pe care din aceste două direcţii să o fi apucat sărmana fată?! Cine putea să-i garanteze că dincoace, şi nu dincolo, vorba cîntecului, îi va fi cel mai bine?…

Şi iar am deviat de la ce pornisem – show-ul de la cinematograful Patria. Păi, s-o luăm cu începutul… Mai exact, cu începutul anunţat pe bilete, ora 19, nu cel la care a început spectacolul. La ora 19, linişte şi pace! La 19,10 la fel… Obsedaţi cum sîntem cu toţii în aceste zile incendiare, am avut timp să analizăm la rece pe unde o putem şterge, în caz de fierbinte… Lucrurile păreau oarecum în regulă, sala avînd 2 (două) uşi, nu una singură. Şi largi, nu precum meschina şi funesta uşiţă de la „Colectiv”. În plus, nici urmă de bureţi pe tavan, aşadar puteam rămîne liniştiţi. Mă rog, cît de liniştit poţi sta din moment ce blocul Patria e încadrat la categoria „bulină roşie”, deci, la o zgîlţîială zdravănă, puteam s-o-mbulinăm! Mai ales că seismologul Mărmureanu ba anunţă că ne pîndeşte un cutremur major, ba, dîndu-şi seama că a băgat panica în populaţie, lasă la preţ, zicînd că Marea Zgîlţîială nu va veni chiar atît de curînd… Dar decide-te, odată, dom’ profesor, că ne faci să rîdem mai abitir decît Mălăele!

Ee, ocupaţi cu aceste probleme de gradul 7,2 pe scara de incen… scuzaţi, pe scara Richter, nici n-am observat cînd s-a făcut 19,20. Moment în care a apărut şi Mălăele pe scenă. A apărut fără să-şi ceară scuze pentru întîrziere, dar l-am iertat instant, fiindcă ne-a descreţit frunţile cît ai zice Piedone: „Am venit îmbrăcat în negru, ştiind că sînteţi morţi după mine!” Şi-avea mare dreptate, păcătosul!

Îmi cer eu scuze… Nu în numele lui, ci în numele meu. Scuze, fiindcă am uitat să vă relatez un amănunt petrecut în acest interval: primele cuvinte ale actorului au fost auzite doar de el, întrucît nu funcţiona microfonul! Prin sală, ce-i drept, mişunau doi-trei tehnicieni, dar omuleţii păreau preocupaţi mai mult să pună în funcţiune nişte aeroterme, decît să fi făcut elementara probă de microfon: 1-2-3-4, alo, domnu’ maior, nea Big Brother, vă rog respectuos, ascultaţi-mă, înregistraţi-mă, că n-am nimic de ascuns, dar nu-mi întrerupeţi convorbirea!

A urmat recitalul actorului-unicat, unde, bineînţeles, s-a lăsat cu rîs pe săturatelea. Pentru mine, unul, a fost reconfortant şi din alt punct de vedere; ajunsesem să mă întreb dacă genul cabaretului politic mai poate fi resuscitat în scumpa noastră Patrie? Dacă nu cumva cabaretul politic şi dropia sînt două specii pe cale de dispariţie? Nu de alta, dar pe la Estradă, adică acolo unde ar fi fost casa lui, nu prea l-am mai observat. Mălăele n-a dat nici el cu barda-n Dumnezeu, fiindcă ştie pînă unde să întindă elasticul, dar le-a zis pe toate! Le-a zis pe sufletul românului, căruia -deşi benzina s-a scumpit cu 10 %, iar gazul cu 7%- i se tot spune că inflaţia e la -1! Basme de Ispirescu… scuzaţi, de Isărescu. Spre deosebire de alţi comedieni ai noştri, care au pus batista pe ţambal, Mălăele a făcut pasul spre Constantin Tănase. Desigur, cu alte arme, incomparabil mai sofisticate; parcă Putin stă pe loc la acest capitol?…

Am văzut recent un film cu Wooddy Allen, şi chiar mă întrebam care dintre ei o fi mai urît… Din nou scuze, am vrut să spun mai talentat! Păi, dacă Mălăele ajungea la Hollywood, mister Allen, jur!, nu mai avea loc la cinematograful Patria! Cred că la ora actuală, în scumpa noastră Patrie, doar Mălăele, Doru Octavian Dumitru, Florin Piersic (chit că, vorba lui, e de-o vîrstă cu Moş Crăciun) şi Arşinel (chit că-i de-o vîrstă cu Piersic; şi dacă l-or mai ţine şalele) pot prezenta un one-manshow de succes. Aaa, scuzaţi, şi Traian Băsescu! Pe Gigi Becali (vorba lui Mălăele – becali-v-aş portofelu’!) nu-l mai pun la socoteală, fiindcă el, de cînd s-a retras din viaţa publică, nu mai apare la televizor decît din două-n două zile…

După recital, în pauza dinaintea filmului, în plină cascadă de laude, bineînţeles că am auzit şi reproşuri; bunăoară, două băbătii şi-un bătrînel în baston susţineau că a fost cam vulgar. Ce să-i faci, vine o vreme cînd redevii cast… Oricum, falşii pudibonzi ar face bine să-l citească niţel pe Shakespeare, că tot îl pomenirăm niţel mai sus; cel mai mare cercetător al argoului anglofon, Eric Partridge, a scris o lucrare extraordinară, Shakespeare’s Bawdy. Dacă ar mai fi trăit Moţu Pitiş, în emisiunea lui radiofonică de sinonime precis ar fi notat că „bawdy” poate însemna deopotrivă obscenităţi, vulgarităţi, murdării, indecenţe, lascivităţi, pornografii, cuvinte fără perdea… Şi exact aşa stăteau lucrurile: în Shakespeare’s Bawdy, după ce „închisese pentru inventar”, Partridge constatase că, pentru penis, marele maestru folosise, în întreaga lui operă, nu mai puţin de 45 de sinonime! Pentru vagin, 68! Iar pentru actul sexual, fix 64!

Un altul se întreba în gura mare cît o fi încasat Mălăele pentru spectacol, fiindcă a citit el pe Internet că pretinde între 1500 şi 5000 de euro la o apariţie. Chiar de-ar fi adevărat, permiteţi să vă-ntreb: încaseză mai mult decît Guţă, la o nuntă?! Iar la o nuntă, să fie clar, Guţă nu cîntă nici pe sfert cît au cîntat alde Nelu Iordache sau Ştefan Lungu la DNA! Despre afaceri de miliarde, nu de 1500-2000 de euro! Şi nu muncite, ci ciordite! De unii care n-au talent decît la ciordeală! Ce să-i faci, nedreptăţi de-ale epocii. Vorba lui Mircea Dinescu,  C’est la vie, parşivă!

…A urmat filmul. Mălăele era deopotrivă mîndru de realizarea sa, dar şi trist, pelicula fiind preţuită mai mult în străinătate. Şi, ce-i cu asta?! Brâncuşi, Caragiale sau Eugen Ionescu au avut altă soartă, în timpul vieţii? Ceea ce nu vrea să însemne, Doamne Fereşte!, că filmul va fi apreciat la adevărata lui valoare abia după funeralii… E excelent. Mi-a plăcut, însă, mai mult „Nunta mută”, pe care îl consider demn de un Mare Premiu la Monte Carlo. Dar poate că judec şi oleacă subiectiv; imediat după şhow-ul lui Mălăele, în sală s-a făcut un frig demn de Întorsura Buzăului! Termometrul coborîse la 7,2 grade, de nu mai ştiam dacă-i frig sau cutremur! Ne luase un frison de nu-ţi mai ardea să savurezi un act cultural, darămite unul sexual, prin crăpătura uşii, precum cel din film… Apropo: vă daţi seama ce se putea întîmpla dacă pe parteneră o apucau istericalele, taman atunci, şi trîntea uşa?!… Rămîneam cu doi de Cezar Ouatu!

Nu sînt singurele inconveniente pe care le oferă Patria. După 14 ani de procese (?!), Instanţa a decis că un anume imobil din Sibiu, obţinut de o anume familie Iohannis, pe bază de fals în acte, se retrocedează proprietarilor de drept! Nu numai atît, dar chiria încasată în anii de nemeritată posesie, însumînd 300.000 de euro, va trebui recuperată de la cei în neregulă! Asta ca asta, dar cum rămîne cu recentul discurs al preşedintelui Iohannis, potrivit căruia STRADA doreşte să nu mai apară în peisajul politic persoane implicate în fel de fel de afaceri nelegale?! Cum?!… Preşedintele Iohannis este una şi aceeaşi persoană cu cel implicat în dandanaua de la Sibiu?! Nu pot să cred! Klaus, bitte schön-danke şoşön, cred că ţi se pregăteşte ceva! Nu ştiu dacă, neapărat, ein-zwei-polizei, dar mare atenţie! Grosse achtung!, am impresia că ăştia vor să-ţi bage calul Traian… ăăă, Calul troian în cetate! Cum?!… E a doua ta casă aflată în situaţia asta?! Nasol moment, mişto colivă!, vorba cascadorului Dide! Ce va urma? Ştiu doar ce-ar fi urmat în Germania. În Patria noastră, însă?… Om muri şi-om vedea, vorba lui Mălăele!

În rest, Patria ne oferă multe satisfacţii. Nu numai nouă, ci, iată, şi Uniunii Europene, care, după ce ne-a bătut cu pumnul în masă, a obţinut tot ce-a vrut: Nu veţi accepta doar 1871 de emigranţi, cum insistaţi voi, ci 6735! Degeaba clamau şefii noştri că, vorba lui Vanghelie, putem găzdui decît 1871, fiindcă dinspre şefii lor din străinătate sosea imediat ecoul: 6735, 6735, 6735…

Rămîne însă de văzut cum se va împăca această dispoziţie europeană cu ideea de ultimă oră a preşedintelui Franţei, François Hollande declarînd că nu mai Merkel cum mergea, drept care intenţionează să închidă frontierele ţării sale!

Sau: odată demisionat Ponta, deşi marii noştri analişti politici dădeau fel de fel de alte variante pentru viitorul prim-ministru (ba Predoiu, ba din nou Tăriceanu, ba Aurescu, ba tata mare din „Groapa” lui Eugen Barbu), dinspre Bruxelles se auzea ecoul: Cioloş, Cioloş, Cioloş…

…Ne place-nu ne place, dar iată cîtă dreptate are ecoul din „Funeralii fericite!”, care ajunge obsesiv la urechea dinspre PSD… Vreau să spun, la urechea stîngă a lui Mălăele: Shit, shit, shit!

SORIN SATMARI

COMENTARII DE LA CITITORI