Iarnă românească

in Poeme

Iarna românească prinde iar a-şi fierbe

alambicul alb de vrăji şi bucurii

ţara-i încrustată în smarald şi jerbe

fildeşul zăpezii cade din tării

în Carpaţi domneşte pacea milenară

cerbii poartă-n frunte nestemate vii

prin văzduh îşi lasă urmele de ceară

veveriţe roşii, vrăbii argintii

Sub ivoriul iernii, unde-i cald şi bine

încolţeşte lancea grîului cel nou

soarele îşi strînge aurul în sine

rar topind pe lume cîte un lingou

în adînc de scorburi parcă scînteiază

flăcări de-alabastru peste vechi comori

iar pe creste ninse vulturi stau de pază

la hotarul dintre patrie şi nori

Şi în orice casă preacinstită, iată

tihna şi ospăţul sînt de-acum în toi

iarna asta pare binecuvîntată

semne bune are anul pentru noi

aibe tot poporul bucurii supreme

jimbla şi mai albă, vinul princiar

purpură şi aur picure din steme

să veghem mai aprig piatra de hotar

Ţării noastre scumpe, fără de prihană

dragostea să-i fie înstelat veşmînt

din înalt de poartă maramureşeană

pînă la Danubiul legendar şi sfînt

să trăiască veşnic scumpa Românie

pacea ne-nflorească dulce pe obraz

fie ca de-a pururi lumea să ne ştie

ca pe-un neam de oameni harnic şi viteaz!

Corneliu Vadim Tudor

(Poezie reprodusă din volumul „Epistole vieneze“, 1979)

Păreri și opinii