Icoană care plînge

in Alte știri

Icoană byzantină, care plînge

Cu lacrimi de lumină şi de sînge.

 

De ce plîngi tu şi nu te mai opreşti?

,,Plîng pentru soarta Ţării Româneşti!“

 

Cînd meşterul ţăran te-a zugrăvit

Ce-a vrut, de fapt? La ce s-o fi gîndit?

 

A pus halou de aur, pentru sfinţi

Şi purpură-n veşmintele cuminţi.

 

Puţin albastru cald, de Voroneţ

Şi alb şi negru-n Biblia de preţ.

 

Atîta timp nimic nu s-a-ntîmplat…

Atîţia credincioşi s-au închinat…

 

Biserica de ţară i-a primit

La Paşte şi Crăciun, la spovedit.

 

Te-ai bucurat la nunţi de oameni buni,

Icoană făcătoare de minuni.

 

I-ai petrecut pe pruncii botezaţi

Dar şi pe cei spre alt tărîm plecaţi.

 

Ai fost mereu acolo, în altar

Şi-ai revărsat în jur atîta har!

 

La tine s-au uitat, ca-ntr-o oglindă

Mireasa, şi bătrîna suferindă

 

Ţăranul obidit, cu mîini crăpate

Soldatul brav, cu raniţa în spate.

 

Te-au mîngîiat duios, te-au sărutat

Învăţătorul, pruncii unui sat.

 

Doar tu ştiai ce vor şi ce îi doare,

Icoană veche, tămăduitoare.

 

Isus-copil, la sînul maicii Sale

Făcea minuni cu palmele Lui goale.

 

Dar dintr-odată, totul s-a schimbat:

Sfînta Fecioară, oh, a lăcrimat!

 

A plîns o zi, a plîns o săptămînă

Iar roua ei ni s-a prelins pe mînă.

 

E plîns adevărat şi omenesc

Neîndoielnic, e un semn ceresc.

 

Şi, curioşi, savanţii se perindă

Acest miracol vor să îl cuprindă.

 

Se miră toţi, cu minţile înguste

Pun lacrima pe limbă, să o guste

 

Au aparate scumpe, cercetează:

De ce icoana asta lăcrimează?

 

Ce e în spate, oare, un izvor?

Poate-i un truc de om înşelător…

 

Însă icoana plînge înainte

Ea la nimic nu vrea să ia aminte.

 

Iar lacrimile ei tulburătoare

Fac valuri ca un fluviu către mare.

 

Icoană scumpă, spune, ce vesteşti?

Cînd vei avea de gînd să te opreşti?

 

Nu vezi că spulberi totu-n calea ta

Şi nici un Noe nu ne va salva?

 

,,Eu am să curm, cîndva, acest şuvoi

Prevestitor de moarte şi război

 

Abia atunci cînd vă veţi pocăi

Şi pe cei drepţi nu-i veţi mai prigoni.

 

Acest popor trăieşte în păcat

De bunul Dumnezeu s-a lepădat.

 

Îşi face rău el singur, zi de zi

Se jură strîmb, pe cruce şi copii.

 

El zi de zi-n picioare e călcat

Mentalitate proastă, de argat.

 

E sfînt doar unu dintr-un milion –

Apocalipsa nu dă telefon.

 

Ea nu bate la uşă, n-are vreme…

Şi totuşi, ţară bună, nu te teme!

 

Aşteaptă să se-ntîmple ce e scris

Iar Dumnezeu te va salva, precis!“

 

CORNELIU VADIM TUDOR

Noaptea de duminică spre luni,

5 spre 6 octombrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI