Ieromonahul Antim, cel nebun pentru Christos (2)

in Pagină creştină

Astfel, Ieromonahul Antim îi zidea duhovniceşte pe cei care aveau dispoziţie bună, descoperindu-le gîndurile.

Se poate observa la nebunii pentru Christos că, datorită multei lor smerenii, au multă curăţie, adică limpezime duhovnicească, cunoscînd, astfel, inimile oamenilor, ba chiar şi tainele lui Dumnezeu. Astfel era şi Părintele Antim, care îşi avea inima sa cea curată acoperită cu un sac vechi. Cînd mergea la Mînăstirea Sfîntul Pantelimon, nu intra înăuntru, ci se oprea acolo unde stăteau argaţii mînăstirii, mîncînd la aceeaşi masă cu ei. Egumenul mînăstirii se vede că a fost înştiinţat şi i-a spus monahului slujitor să se îngrijească de Părintele Antim. De atunci, monahul trapezar al argaţilor îl avea la evlavie, îl ajuta şi îl urmărea. Astfel cîştigă o încredere deosebită din partea Bătrînului şi putea vedea unele din virtuţile sale ascunse.

Una din marile lui virtuţi a fost şi harisma pe care a

avut-o în privinţa postului. Putea posti multe zile. Odată a mers epuizat la mînăstirea rusească – înainte de postul Sfinţilor Apostoli – şi trapezarul de la mireni l-a primit cu multă bucurie şi i-a pregătit să mănînce. Stareţul a început să mănînce, în timp ce monahul pe care îl slujea intra şi ieşea şi, privindu-l cum mănîncă mereu, l-a judecat: Un astfel de monah uscat şi slab a putut mînca atît de mult! Aşadar, zăpăcit de aceste gînduri ale judecăţii, trapezarul a plecat la chilia sa. După ce a terminat de mîncat, Părintele Antim a mers şi a stat la uşa chiliei fratelui. Văzîndu-l pe prietenul său cît era de zăpăcit de aceste gînduri, i-a fost milă de el şi, ca să-l ajute, a fost nevoit să-i descopere pricina, ca să fie mai atent faţă de ceilalţi şi să nu-i judece, dar şi noi să ne folosim din asta şi să luăm aminte la judecată. Luîndu-l de mînă, l-a întrebat:

– Nu cumva ştii ce înseamnă smerenia?

– Nu, nu ştiu, i-a răspuns fratele cu sfială. Atunci stareţul i-a spus:

– Smerenia constă în asta: să nu judeci pe nimeni, ci să te socoţi pe tine mai rău decît toţi. Iată, acum te-ai înşelat şi m-ai judecat, deoarece am mîncat mult. Dar nu ştii cîte zile n-am mîncat nimic. Îţi aduci aminte cînd am fost aici ultima dată?

– Îmi aduc aminte, Părinte, a răspuns fratele. Aici la noi ai fost în Duminica Tomei şi ai mîncat şi de atunci nu te-am mai văzut.

Stareţul i-a spus atunci:

– Ei, vezi cîte zile n-am mîncat? (Adică n-a mîncat de la Duminica Tomei pînă la Postul Sfinţilor apostoli, circa 7 săptămîni). Tu însă m-ai judecat, deoarece am mîncat mult. Frate, harismele dumnezeieşti sînt felurite. Iată, mie Dumnezeu mi-a dat să sufăr frigul şi foamea. Nu cumva ai fi putut rezista şi tu atîta? Te poţi smeri, să-ţi scoţi dulama şi să mergem pînă la mînăstirea vecină, şi cu hainele pe care le ai să petreci iarna în vîrful Athonului? Dar tu, ca un cîntăreţ, cum îi cînţi lui Dumnezeu? Gîndurile tale se află mai mult aiurea decît la Dumnezeu. Ascultă-mă pe mine cum cînt.

Şi Părintele şi-a ridicat mîinile sale spre cer şi cu un suspin adînc a cîntat Aliluia, curgîndu-i lacrimi multe din ochii săi. Trapezarul s-a fîstîcit simţind o mare zdrobire. După aceea stareţul i-a spus monahului:

– Vezi, frate, să nu mai judeci pe nimeni, deoarece nu ştii ce harismă are fiecare, ci ia aminte mai mult de tine însuţi.

Fratele a făcut metanie Bătrînului şi i-a cerut iertare, minunîndu-se de mai-înainte-vederea sa. De atunci înainte, Bătrînul Antim a început să se încreadă din ce în ce mai mult în trapezar.

Un alt frate oarecare, altă dată, înşelat de aparenţele Părintelui Antim îşi spunea în sine: Ce fel de înainte-văzător este acesta? Oare toţi înainte-văzătorii mănîncă atît de mult? Stareţul sesizînd gîndurile lui l-a chemat lîngă el şi

i-a spus:

– Tu, frate, vrei să te faci monah, dar gîndurile tale aleargă numai în Rusia. Deci să mergi acolo, să-ţi împlineşti dorinţa, şi după ce te vei întoarce iarăşi, atunci te vei învrednici să te faci monah.

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI