Ileana Stana Ionescu – savoare, umor şi generozitate (3)

in Mîndri cã sîntem români

Ulterior debutului în cinema alãturi de Margareta Pîslaru, cu Adriana din „Un film cu o fatã fermecãtoare“ (1967, Lucian Bratu – film a cãrui premierã fusese însoţitã de anumite „probleme“, datoritã viziunii critice asupra societãţii româneşti din acea perioadã), acelaşi Lucian Bratu a mai distribuit-o în cunoscuta sa dramã romanticã „Drum în penumbrã“ (1972, cu Margareta Pogonat şi Cornel Coman), dupã care a început îndelungata colaborare cu Geo Saizescu: nevasta judecãtorului din „Pãcalã“ (1974 – tandem cu Geo Saizescu), Elvira din „Eu, tu şi Ovidiu“ (1977, tandem cu Dem Rãdulescu), tovarãşa Minodora din „Grãbeşte-te încet“ (1981, dupã Ion Bãieşu – piesele „Alibi“, „Preşul“ şi alte texte – foarte interesantã, aici, era noua abordare, la fel de irezistibilã, a vulcanicei femei de serviciu consacratã de Stela Popescu pe scena Teatrului de Comedie), „Secretul lui Bachus“ (1984, tandem secretarã/şef cu Gheorghe Dinicã), Olga Limbãşeanu din „Secretul lui Nemesis“ (1985), „Harababura“ (1990), sau soţia deputatului din „Pãcalã se întoarce“ (2006).
Dintre zecile ei de roluri se mai disting, în cheie sobrã, mama Mariei din „Zidul“ (1975, Constantin Vaeni), apoi o nouã mostrã de haz nestãvilit, ca Maria, soţia lui Firu, din „Serenadã pentru etajul XII“ (1976, Carol Corfanta – tandem cu Toma Caragiu), celebra Madam Vintilã din adaptarea liberã dupã „Jocul de-a vacanţa“ realizatã de Timotei Ursu, în 1978, sub titlul „Al patrulea stol“ (cu Nicolae Iliescu şi Violeta Andrei), soacra tiranicã din „Alo, aterizeazã strãbunica!“ (1981, Nicolae Corjos – încã un tandem cu Sebastian Papaiani, aici în ipostaza de… ginere!), şi aceeaşi Chiralina a lui Alecsandri, în discutabila aducere pe ecran a „Cucoanei Chiriţa“ (1986, Mircea Drãgan). Tot în acel an, am avut din nou privilegiul unei colaborãri, pe platourile de la „Cuibul de viespi“ – populara ecranizare a lui Horea Popescu dupã aceleaşi „Gaiţe“ ale lui Kiriţescu puse în scenã la Naţional cu 8 ani în urmã. Relaţia dintre actriţã şi personaj îmi era deja cunoscutã, din teatru, dar a fost un adevãrat regal şi o lecţie de profesionalism sã urmãresc, din ipostaza mea de asistent de regie, fineţea cu care Ileana Stana Ionescu îşi adapta mijloacele de expresie, de la mobilitatea explozivã proprie scenei la mult mai atent construita mãsurã impusã de obiectivul cinematografic. Anii şi succesele nu schimbaserã cu nimic omenia colegialã şi dezinvoltã a marii artiste, în relaţiile cu toţi membrii echipei de filmare, pînã la cel mai neînsemnat maşinist sau electrician. Ar fi de neimaginat un tablou al teatrului şi filmului românesc din ultima jumãtate de secol fãrã Ileana Stana Ionescu.
Sfîrşit

COMENTARII DE LA CITITORI