„Imbecilizarea strategică”. Observațiile unui agent străin

in Editorial

Motto: ,,…o lume care, în pofida rezistenţei aparente, are nevoie disperată de o conducere luminată”.

Henry Kissinger

Dacă Radu Theodoru nu ar fi folosit titlul ,,România, ca o pradă” l-aș fi folosit acum. Generalul, veteran al războiului cerului și mare scriitor patriot, a încercat să deschidă ochii contemporanilor. Nu a reușit… Aș fi ales titlu din disperare, văzînd ceea ce se petrece în jurul meu – dar și îngrozit de concentrarea de forțe care se manifestă contra României. ,,Îngrozit”, pentru că o întîlnire recentă mi-a confirmat că nu mă înșel, că nu visez, ci chiar sîntem supuși unui atac formidabil – care nu seamănă cu nimic. Acum nu mai este vorba doar de o privatizare pe gratis, de o licitație măsluită sau chiar de o combinație tip Bechtel; acum vorbim de o acțiune cu bătaie pe termen mediu și lung, care se numește ocuparea României și, în perspectivă, pregătirea ei pentru o federalizare – cu cine nu ne gîndim acum!

Dar, despre această ,,perspectivă” – care, desigur, interesează în cel mai înalt grad – voi scrie în alt număr. Scriam mai sus de o întîlnire recentă; pe scurt, la un eveniment privat, am cunoscut un… consilier, personaj cu pregătire diplomatică și militară, venit aici pentru… a face un pas mai departe în carieră. Adică, la ei  – ca la noi și peste tot în lume – pentru a ajunge în zona superioară a ierarhiei, trebuie să treci și prin țări de tip România, aflate în zona de jos a importanței. Totuși, în ultimii ani, țara lui  – nu voi dezvălui care țară – este mult mai atentă la mutările noastre, dar și ale ,,partenerului strategic”. În plus, istoria țărilor noastre se împletește de sute de ani, în România locuiesc mulți etnici ai țării sale, iar vocabularul cuprinde foarte multe cuvinte comune. Pe scurt, ideea este că ,,Diplomatul”, așa cum îl voi numi în continuare, ,,citea” ușor, familiar, printre rîndurile gîndurilor de pe la noi. Vorbește și bine românește, cu mici erori ale consoanelor.

Interesant este că rolul său – sau misiunea – era strict de observare, deci folosind surse publice, nicidecum discuții (provocate) cu demnitari sau factori implicați în treburile statului român. Tradus,  misiunea lui era de maximă importanță – fiindcă urmărea efectul la nivelul populației, al spațiului public. De fapt, după cîteva minute în care am schimbat impresii despre istoria țărilor și popoarelor noastre, diplomatul mi-a spus direct cu ce se ocupă – sigur, nerecunoscînd că e vorba de misiune, ci de o… pasiune pentru studiu social și politic, ca o preocupare a unui străin care nu prea are ce face și atunci face observații așa, din plăcere și ca să nu se plictisească.

Interesant, zic, și care ar fi o primă observație generală? Imbecilizarea, răspunde sec ,,Diplo­matul”, aducîndu-mi aminte de replicile cinice ale lui Sorin Vântu, prima observație generală este că se urmărește și se reușește imbecilizarea populației țării dumneavoastră. ,,Imbecilizarea are un scop clar – anularea oricăror teme naționale, de interes național, pentru a se ajunge la o ocupare sigură, fără probleme. Acolo unde există încă sentimente naționale firești – nu impuse, nu de fațadă – acolo nu va fi cu adevărat ocupație”. Rămîn uimit, pentru că, pe de-o parte, țara lui este un fel de… sinonim al cuceririi, al imperiului; pe de alta, pentru că are dreptate, una chiar deloc… diplomatică. ,,Sînteți un om cu experiență jurnalistică și politică, mai puteți defini la ora actuală o paradigmă  națională a României?”, mă întreabă direct. Deh, îmi spun, nu am ce să-i răspund, fiindcă are dreptate – deznaționalizarea e evidentă în toate domeniile și pe toate palierele. „Diplomatul” zîmbește subtil, cu acea îngăduință a celui care ar putea, dar nu vrea să profite de avantajul surprizei – și nici al faptului că, neconsumînd alcool, avea un plus față de mine,  care gustasem din excelentul vin al gazdelor.  Mă uit în jur, din obișnuință – ca după ,,securiști”. Zîmbesc și eu, stînjenit puțin de reflexul meu ,,gazetăresc”. Fac cîțiva pași. Sînteți aici din… ,,Din toamna lui 2016. Da, am prins o perioadă foarte interesantă”, mărturisește. ,,Am avut posibilitatea să observ pe viu o preluare a unei țări, transformarea ei totală în colonie”. Asta spunem și mulți dintre noi, zic eu. Da, îmi răspunde, dar degeaba. ,,Da, unii ziariști expuneți chestiunea de ani de zile, dar efectele sînt zero, pentru că s-au luat contramăsuri – și în primul rînd găsirea unui inamic în care să fie inclus tot ceea ce se opune”. Rusia? – întreb din reflex. ,,Sigur, Rusia a fost definită ca inamic mondial; povestea din Ucraina, care a dus la condamnarea Rusiei, s-a văzut repede că nu a avut doar un scop local și de contracarare a influenței acestei superputeri militare și inspiraționale – ci s-a dorit crearea unei «pete» cu care să poată fi maculată orice țară, grup sau personalitate care nu le convenea. Trump e un exemplu… La voi, tot ce nu le-a convenit a fost «pătat» și cu asocierea cu Rusia”. Bun, dar care e inamicul intern?, întreb curios să-i aflu ,,observația”. „Evident, puterea politică“, îmi răspunde. Păi cum, toată zona politică?… ,,Nu, pentru că voi nu ați avut niciodată decît un singur partid, care se numește PSD – restul au fost povești temporare, controlate total, dar care nu s-au putut ridica niciodată la nivelul de alternativă sau contrapondere”. Bine, întreb, dar cum vă explicați că acest partid a reușit să fie atît de puternic? „Ei, aici a fost marea mea surpriză, și ea se numește PCR“, îmi răspunde, privindu-mă cu acel aer de seriozitate pe care numai oamenii Orientului îl au. ,,Partidul lui Ceaușescu a fost o forță, a reușit să adune sau să coordoneze elita intelectuală a vremii, a creat școală, cultură, a culturalizat massele, a dat mîndrie multor români din clasele de jos și medii, a marcat milioane de români din mai mult de 3 generații…”. Deci, spune ,,Diplomatul”, PCR s-a regăsit în formulele inițiale ale PSD – ,,deci PSD a fost construit pe structuri politice puternice, dar și pe structura internă a concepției unei mari părți a populației”.

Plus Serviciile, adaug, care au servit grupării de care vorbiți, inițial. Replica vine imediat, chiar militărește – ,,Nu am nimic contra legăturilor între Servicii și partidele politice… cu o condiție – să nu se ajungă la o lucrare antinațională”. Ce înseamnă lucrare antinațională?, îl provoc. Iar provocarea mea a reușit, pentru că a urmat o lecție interesantă: ,,De exemplu, lucrare antinațională este să asiști cum partidul de guvernămînt este «lucrat» pentru a fi pur și simplu anulat pe plan internațional… deci și pe plan intern – pentru că România nu e o țară izolată, ci dimpotrivă, e membră a unei uniuni de state și a unui bloc politic și militar. Ce însemnă asta? Într-o asemenea alăturare, o țară cu partide principale slăbite este total vulnerabilă. Mai ales în formula globală actuală – a multinaționalelor care domină acum lumea și au nevoie de impunerea unei condiții esențiale: structuri naționale și statale slabe, pe care să le domine. PSD este guvernul, atunci el este principala pîrghie de acțiune a țării, a întregii țări”. Bun, îl întrerup, dar PSD este contestat și blamat de o mare parte a populației. ,,Tocmai… dar știu aceia ce vor? Nu, ei sînt imbecilizați cu idei de tip «fură», penalii, Occident, Rusia…” – dar este evident că nu au nici o alternativă! Acești  zevzeci sau imbecilizați vor să dea jos tot, negînd chiar esența democrației pe care o proclamă – votul majoritar și legea. Pentru ei e mai simplu, dacă ai autoritate, spune ridicînd din umeri „Diplomatul”, ai poliție, jandarmerie. ,,Dar, cînd acțiunea e condusă de alte state, de multinaționale sau de grupări de putere internaționale – ei, asta e altceva! E pericol, iar Serviciile ar trebui să aibă un cuvînt de spus – evident, în apărarea partidului de guvernămînt, adică a votului majoritar legal exprimat, adică a securității statului național român”.

Discuția noastră a avut loc la puțin timp după ce propunerea PSD pentru comisar european, Rovana Plumb, a fost respinsă în cel mai ciudat mod de o comisie a Parlamentului European. O cunosc bine pe Rovana, nu e o lumină, dar nicicum nu e persoana care să ne facă de rîs. Deci, îi spun ,,Diplomatului” părerea mea: ,,PSD a fost și este lucrat la Bruxelles, iar ceea ce s-a petrecut azi, prin respingerea unuia dintre cei mai vechi oameni politici se numește simplu: sabotaj! PSD a fost sabotat de Parlamentul European – și nu de personajele de operetă trimise pe Opoziția română”. ,,Exact, îmi răspunde «Diplomatul», lucrarea a fost făcută în – și prin cercurile de putere europene, care vor să scoată din joc singurul partid care a dorit un fond suveran și a taxat multinaționalele! Circul partidelor din opoziție este doar o acoperire”. Și, continuă ,,Diplomatul”, aceeași lucrare se face și la Washington, unde ,,PSD a fost umilit prin anularea întîlnirii cu  vicepreședintele Mike Pence… asta după ce premierul, rău sfătuit, a acceptat pe bandă rulantă pretențiile americane”. Adică, spune interlocutorul meu, americanii au cerut, au primit, apoi au umilit public PSD, trimițînd astfel un mesaj.

De ce ,,rău sfătuit, premierul”, întreb, putea face altceva? Sigur, îmi răspunde ,,Diplomatul” – ,,are cel mai mare partid – dar nu îl întreabă! Ați văzut cum procedează… de pildă Erdogan? În momentul unei decizii majore, care în mod evident nu e pe placul unor factori de putere din Occident, are de partea lui opinia marelui său partid, căruia i-a explicat, l-a întrebat și pe care l-a mobilizat! Cu cine a discutat și pe cine a mobilizat premierul român? Cîțiva baroni speriați cu dosare penale? Pe urmă, nu uitați că marile firme  nu vin cu intenția de a participa la economia liberă, de piață. Marile companii americane și europene au cerut să fie considerate «strategice», să li se creeze condiții speciale – și, în schimb au generat scandaluri, în care tot românii au picat prost, au susținut mișcări antiguvernamentale etc. Ia vedeți, ce susțin companiile din domeniul energetic, care vor să pună mîna pe resurse și să domine piața, fără concurență? Ia vedeți, în ce scandaluri, în ce lobby-uri sînt implicate companii gigant din IT?… Sau companiile strategice, sau cele care domină piața construcțiilor mari? Sau băncile, care au beneficiat pînă și de împrumuturile României? Cine le-a dat banii împrumutați de România și de români? PSD – nu! Nu, au fost cei dinainte, Băsescu, Tăriceanu, Boc…”. Or, conchide partenerul meu de discuție, ce înseamnă toate astea? ,,Că Puterile occidentale și SUA nu au nevoie de singurul partid adevărat din România, PSD, deci lucrează la greu acest partid. În această cheie văd eu și respingerea Rovanei Plumb – și umilirea premierului”.

Totuși, PSD e vinovat de multe, spun, de privatizări, de vînzări, de alianțe nefaste… „Nu PSD e vinovat, îmi răspunde, ci lideri ai PSD. Acești lideri au fost terminați – de fapt, erau de la început terminați, cînd au acceptat să facă «jocurile» de care vorbeați – dar acum pe ei îi interesează să termine chiar partidul, adică această grupare rezultată din moștenirea periculoasei  îndrăzneli a lui Ceaușescu, pe care puternicii lumii nu o uită”. 

Discuția mea cu ,,Diplomatul” a continuat, întîlnindu-ne mai multe zile la rînd. Și voi continua să mă întîlnesc, pentru că e uimitor să aud cum vede un observator extern, independent pare-se, ceea ce se petrece la noi. Mai mult, ,,Diplomatul” mi-a mărturisit că a și notat cîteva sute de pagini de observații, pe care mi le va pune la dispoziție, poate chiar pentru a le publica. Ar fi un document unic în România.

DRAGOȘ DUMITRIU

Păreri și opinii