Imnul Brâncovenilor

in Poeme

Cu mîinile deschise către Cer
Stă Brâncoveanu pe eşafod cu inima de fier,
Înconjurat de-un brad şi patru stejărei
Ahmed sultanul înfruntă pe Altîn Bey.

E miezul lui Gustar la Ţarigrad
Şi Marele Vizir e în jihad,
Pe Brâncoveanu acuma se răzbună,
Fiindcă a pus crucea mai sus de semilună…

E ziua sfîntă a Preacuratei Maici,
Iar îngerii dospesc prescuri în chip de cruci
Ca să primească pe Brâncovenii mucenici,
La poarta Raiului, căci uşile li s-au deschis.

Iar Vodă Brâncoveanu cu glasul ca de tunet
Spuse cuvinte sfinte ce vor avea răsunet
În toată Europa şi-n mîndra Românie
Că-s Basarabi de sînge, credinţa-i temelie!

Christos le este viaţa şi calea-n nemurire
Vor pentru El să moară şi pentru mîntuire,
Biserica e mamă şi ţara e în slavă,
Chezaşe le stau sufletele ce nu mai au zăbavă…

Călăul hîd loveşte cu barda-i mişelească
Şi capul lui Ianache smerit acum se-apleacă
Pe drumul veşniciei şi-al fericirii sfinte,
Cu ochii duşi spre Ceruri în ruga-i preafierbinte.

Şi prinţul cel mai mare pe nume Constantin
Aşteaptă în credinţă să moară tot creştin,
Slavoslovind în taină Îl cheamă pe Isus,
Şoptind în gînd litanii, vorbind cu Cel de Sus.

Ştefan cel erudit cu mintea-i lustruită
Priveşte lin seninul cu inima smerită
Ce îi deschide Cerul pe Împărat să-L vadă,
Cu braţele deschise se ţine să nu cadă.

La rînd urmează Radu, frumos şi erudit,
C-o tînără frumoasă el s-a logodit
Şi-n aşteptarea nunţii împărăteşti,
Christos îi dărui cununile cereşti…

Iar Mateiaş, mezinul scump cu chipul lui frumos,
Ce plînge-ncet, amarnic şi cu glas duios,
Solemn promise cu multe lacrimi ce-i brăzdează faţa
Să se turcească numai să-şi salveze viaţa.

De-atîta sînge curs pe caldarîm
În numele trufaşului islam,
Îşi vede frăţiorii doar trupuri fără cap
Stînd la picioarele hainului arap…

Dar glasul Brâncoveanului acum iar se ridică
Spunînd lui Mateiaş: „Nu-ţi fie frică!“,
Nicicînd vreun Basarab nu şi-a trădat credinţa sfîntă
Şi pentru Dumnezeu primesc jertfelnica osîndă.

Iar bietul copilaş cu ochii de safir
Primi senin povaţa cu lacrimi ca de mir,
Cu glasul îngeresc ceru acum să moară
Pentru Isus Christos şi pentru mîndra-i ţară.

Tiranul de sultan dădu crudă poruncă,
Sufletul lui Matei sublim spre Ceruri urcă,
Cu frăţiorii lui şi sfetnicul cel drag,
Pe Domnul Brâncoveanu în Cer l-aşteaptă-n prag.

Bătrînul Principe priveşte împrejur
Cum marea la Stanbul se tînguie-n azur,
Iar ceru-n depărtare apare purpuriu
Şi sîngele pe caldarîm e străveziu…

Pe prinţişorii săi îi mîngîie tăticul,
Cu dreapta-i ca un sceptru le-alungă acuma chinul,
Pe devotatul sfetnic îl binecuvîntează,
Prin sînge de martiri cu Duh Sfînt se salvează.

Setos de sînge satîrul cade iară,
Lui Brâncoveanu capul i-l separă
De trupu-i drept şi mîndru, un falnic chiparos,
Îşi strînge-n braţe fiii pe locul sîngeros.
* * *
Într-un turn jilav şi sumbru ca şi loc pentr-un sihastru,
Plînge-o mamă îndurerată cu un chip de alabastru,
E Maria Brâncoveanu, sfîntă mamă şi soţie,
Rugăciunea ei e-o viaţă trăită-n cuvioşie.

Strig-acuma către Cer chemîndu-L pe Duhul Sfînt
Să-i primească azi feciorii, soţul şi sfetnicul blînd,
În meleagul fericirii şi al Soarelui de Sus,
Căci ei sînt de-acu-nainte mucenicii lui Isus!
* * *
Cît vor dăinui pămîntul, Carpaţii şi Dunărea
Brâncovenii ne sînt fruntea, curajul şi inima,
Ei rămîn pe veci creştini şi candele aprinse-n Cer,
În Biserică lumini şi în ţară sfînt drapel!

Preot dr. EMIL NEDELEA CĂRĂMIZARU
(Poezie reprodusă din volumul „Privind spre Ceruri cu speranţă…“)

COMENTARII DE LA CITITORI