Imnul Brâncovenilor

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Cu mîinile deschise către Cer

Stă Brâncoveanu pe eşafod cu inima de fier,

Înconjurat de-un brad şi patru stejărei

Ahmed sultanul îl înfruntă pe Altîn Bey.

E miezul lui Gustar la Ţarigrad

Şi Marele Vizir e în jihad,

Pe Brâncoveanu astăzi se răzbună,

Fiindcă a pus crucea mai sus de semilună.

Astăzi e ziua sfîntă a Preacuratei Maici,

Iar îngerii dospesc în Cer prescuri în chip de cruci

Ca să-i primească pe Brâncovenii mucenici,

La poarta Raiului, căci uşile li s-au deschis.

Iar Vodă Brâncoveanu cu glasul ca de tunet

Spuse cuvinte sfinte, ce vor avea răsunet

În toată Europa şi-n mîndra Românie

Că-s Basarabi de sînge, credinţa-i temelie!

Christos le este viaţa şi calea-n nemurire

Vor pentru El să moară şi pentru mîntuire,

Biserica e mamă şi ţara-i deopotrivă,

Chezaşe le stau sufletele ce nu mai au zăbavă…

Călăul hîd loveşte cu barda-i mişelească

Şi capul lui Ianache smerit acum se-apleacă

Pe drumul veşniciei şi-al fericirii sfinte,

Cu ochii duşi spre Ceruri în ruga-i preafierbinte.

Şi prinţul cel mai mare pe nume Constantin

Aşteaptă în credinţă să moară tot creştin,

Slavoslovind în taină Îl cheamă pe Isus,

Şoptind în gînd litanii, vorbind cu Cel de Sus.

Ştefan cel erudit, cu mintea-i lustruită

Priveşte lin seninul ca din poiana lină

Ce îi deschide Cerul pe Împărat să-L vadă,

Cu braţele întinse se ţine să nu cadă.

La rînd urmează Radu cel ursit

Cu dragoste frumoasă şi el s-a logodit

Şi-n aşteptarea nunţii împărăteşti,

Christos îi dărui cununile cereşti…

Iar Mateiaş, cu chip frumos de îngeraş,

Mezinul scump cu lacrimi pe obraz,

Ceru sultanului ca viaţa să i-o cruţe

Căci se va face turc şi-aşa o să-l ajute.

De-atîta sînge curs ca la bairam

În numele trufaşului Islam,

Îşi vede frăţiorii cu trupuri fără de cap

Stînd la picioarele hainului harap.

Dar glasul Brâncoveanului acum iar se ridică

Spunînd mezinului să nu îi fie frică,

Nicicînd vreun Basarab nu şi-a trădat credinţa sfîntă

Şi pentru Dumnezeu primesc jertfelnica osîndă.

Şi bietul copilaş cu cohii de safir

Primi povaţa părintească cu lacrimi ca de mir,

Cu glasul îngeresc ceru acum să moară

Pentru Isus Christos şi pentru mîndra-i ţară.

Tiranul de sultan strigat-a-n limba turcă,

Şi capul lui Matei sublim spre Ceruri urcă

Cu frăţiorii lui şi sfetnicul cel drag

Pe Domnul Brâncoveanu în Cer l-aşteaptă-n prag.

Bătrînul Principe priveşte împrejur

Căci Marea la Iali Kioşc se tînguie-n azur,

Iar ceru-n depărtare pare purpuriu

Şi sîngele pe caldarîm e străveziu.

Pe prinţişorii săi îi mîngîie tăticul,

Cu dreapta-i ca un sceptru acum le-alungă chinul.

Pe devotatul sfetnic îl binecuvîntează,

Prin sînge de martiri cu Duh Sfînt se salvează.

Satîrul ticălos loveşte iară

Şi capul Brâncoveanului amarnic se separă

De trupu-i falnic ca un chiparos

Îmbrăţişîndu-şi pruncii pe eşafodul sîngeros…

* * *

Într-un turn jilav şi sumbru, ca un loc

pentr-un sihastru,

Plînge-o Doamnă îndurerată cu un chip

de alabastru,

E Maria Brâncoveanu, sfîntă mamă şi soţie,

Rugăciunea îi e viaţa trăită-n cuvioşie.

Strig-acuma către Cer chemîndu-L pe Duhul Sfînt

Să-i primească azi feciorii, soţul şi pe sfetnicul

cel blînd

În meleagul fericirii şi al Soarelui de Sus,

Căci ei sînt de-acu-nainte mucenicii lui Isus!

* * *

Cît vor dăinui Pămîntul, Carpaţii şi Dunărea

Brâncovenii ne sînt fruntea, curajul şi inima,

Ei rămîn pe veci creştini şi candele aprinse-n Cer,

În Biserică lumini şi în ţară juvaer.

Preot Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI