Imperialul

in Poeme

Filigranez poeme inutile

pe o hîrtie de orez tîrziu

vîrtejuri translucide din lagună

presară cu cenuşă tot ce scriu

 

Iar masa mea de lucru e-o ruină

un vălmăşag de cărţi fără folos

mai pot afla de-aici înţelepciunea

de-a trece pragul vieţii dureros?

 

Îngrijoraţi prietenii mă cheamă

epistole îmi vin de peste tot

sînt craii adumbriţi de Curtea-Veche

ce nu pricep solemnul meu boicot

 

Eu tac, şi scriu, şi îmi arunc năvodul

în rîuri de cuvinte care fug

iar lacrimile ce nu vor să cadă

mă ard pe dinăuntru ca un rug

 

Îmi picură-n auz Imperialul

diluviul unui pian nepămîntesc

nu mă ascultă mîna, şi nici gîndul

sînt prea bătrîn să le mai poruncesc

 

Asediat pe veci într-o cetate

cu şanţ de apă şi înalte porţi

în canonada salvelor de fluturi

azi înţeleg că zeii mei sînt morţi

 

Traumatisme ca de flori strivite

pe paginile mele se aştern –

tu duca, tu signore, tu maestro

arată-mi drumul tainic spre infern!

 

 

Corneliu Vadim Tudor

(Text preluat din volumul „Poems“)

COMENTARII DE LA CITITORI