Imposibila povară a mass-media „mainstream“, adică a mass-media aservite

in Alte știri

 

 

Zi de zi, oră de oră, minut de minut, mass-media mutantă din serviciul grupurilor de interese internaţionale şi al mandatarilor lor locali din Europa, din cele două Americi, din Caraibe, Africa, Asia şi Oceania livrează, conştiincios, consumatorilor de „ştiri” porţia cotidiană de neadevăr, pentru a-i ţine departe de realitatea tristă politică, economică, socială şi culturală. Administrează celor 7 miliarde de oameni de pe Planeta Pămînt doza necesară spre a „supravieţui“, încă o zi, din cele aproximativ 25.000 alocate, adică 70 de ani – vîrsta medie a ocupantului locului I în lanţul trofic al Terrei, la Anul Domnului 2015. Minciuna colosală, minuţios pregătită şi livrată de la Revoluţia industrială din Anglia încoace, de acum aproape două secole – motorul cu aburi, pozitivismul, ca atitudine filozofică veche de 170 de ani, de la Auguste Compte, la tupeiştii egoişti ai lui Margaret Thatcher, explozia economică, războiul ideologiilor capitaliste şi comuniste, avînd acelaşi iniţiator, banca ca religia cea mai nouă (cacofonie intenţionată!), neo-liberalismul, societatea de consum, societatea post-industrială, Internetul, adică democratizarea „atingerii“ electronice, dar non-tactile etc. – toate acestea s-au dovedit a fi „medicamente“ prea puternice, care aproape că au omorît bolnavul.

Mass-media „mainstream“, mass-media aservită tuturor acestor interese şi ideologii, este doar o parte din Marea Minciună. De aceea, este important să sesizăm toate momentele şi vocile care refuză minciuna, indiferent de unde ar veni şi s-ar auzi ea. Dacă vin din micuţa Slovacie, sau de la Vatican, de la revista „Mother Jones“, din America, ori de la Leipzig, din fosta Germanie democrată, sau, de exemplu, din Rusia lui Vladimir Putin, să fie acceptate, cu aceeaşi convingere şi sete de adevăr, aşa cum au fost respinse, vreme de 70 de ani, toate minciunile bolşevicilor şi comuniştilor, venite din Rusia lui Lenin, Stalin, Hruşciov şi Brejnev.

După 45 de ani de frustrări consumate în comunism, după alţi 25 de ani de iluzii, risipiţi în „al doilea capitalism românesc“, adică 1990-2015, după primul capitalism românesc, 1870-1944, vedem că, astăzi, un discurs al unui politician străin remarcabil, de importanţă critică pentru România, liderul Rusiei vecine, nu a fost prezentat de presa de la noi. De presa aservită, disperată să-l îngroape în tăcere. La selectul Club de la Valdai, de lîngă Novgorod, creat în 2004 cu scopul de a promova dialogul între elitele intelectuale şi de a realiza analize independente asupra evenimentelor politice, economice şi sociale din lume şi din Rusia, Putin a rostit, recent, un discurs extrem de important. Tema generală a evenimentului, trecut sub tăcere, a fost una esenţială: Războiul şi pacea: omul, statul şi riscul unui mare conflict în Secolul XXI. Liderul rus a vorbit despre scutul anti-rachetă american din Europa, inclusiv despre cel de la Deveselu, a vorbit, prin urmare, despre România, dar presa românească aservită a tăcut mîlc. A mai vorbit despre sancţiunile economice folosite ca o pedeapsă; aceeaşi presă a tăcut, iarăşi, deşi era vorba de Ucraina vecină nouă cu peste 600 km de frontieră, folosită ca vîrf de lance împotriva altora. A vorbit despre războiul împotriva terorismului, subiect de mare sensibilitate pentru toate guvernările şi pentru toţi preşedinţii români, dar mass-media cumpărată a tăcut din nou. În sfîrşit, a vorbit despre problema problemelor, problema nr. 1 în aceste zile, problema siriană – la Bucureşti – tăcere. A vorbit despre America, şi a spus: «Sfîrşitul războiului rece a pus capăt confruntării ideologice, dar motivele acestor confruntări şi ale contradicţiilor geopolitice nu au dispărut cîtuşi de puţin. Cel mai important este ca această concurenţă să se desfăşoare în cadrul unor anumite norme şi reguli politice, legale şi morale. Încercările de a promova, prin orice mijloace, un model de dominaţie unilaterală au condus la un dezechilibru al legii internaţionale şi al guvernanţei globale, ceea ce înseamnă că există riscul ca această concurenţă politică, economică şi militară să devină greu de stăpînit… Am auzit cu toţii despre apariţia conceptului de apărare anti-rachetă, care include folosirea unor arme non-nucleare de înaltă precizie cu rază lungă de acţiune, cu efect comparabil cu cel al armelor nucleare. Folosirea ca scuză a ameninţării unui atac cu rachete nucleare din partea Iranului a distrus bazele securităţii internaţionale moderne – Tratatul Rachetelor Antibalistice (ABM). Statele Unite au denunţat unilateral Tratatul. Astăzi, problema iraniană este rezolvată, nu există nici o ameninţare din partea Iranului şi n-a existat niciodată, exact aşa cum am mai spus. Motivul pentru care partenerii noştri americani au construit un sistem de apărare anti-rachetă a dispărut. Ar fi rezonabil ca să se oprească şi dezvoltarea sistemului de apărare anti-rachetă. Dar, de fapt, ce se întîmplă? Nimic din toate acestea, ba, din contră, totul merge înainte. Recent, Statele Unite au efectuat primul test al sistemului de apărare anti-rachetă din Europa. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că am avut dreptate atunci cînd ne-am susţinut punctul de vedere în faţa partenerilor noştri americani. Tot ceea ce încercau să facă era să ne ducă de nas atît pe noi, cît şi întreaga lume. Ca s-o spunem clar: ne-au minţit. N-a fost vorba niciodată despre ipotetica ameninţare iraniană, care nici n-a existat vreodată. A fost vorba despre o încercare de a distruge echilibrul strategic, de a înclina balanţa de forţă în favoarea lor, nu numai pentru a domina, ci şi pentru a avea ocazia să-şi impună voinţa asupra tuturor – asupra competitorilor lor geopolitici şi, cred eu, chiar şi asupra aliaţilor lor. Este un scenariu foarte periculos, care face rău tuturor, inclusiv, cred eu, Statelor Unite».

Cei care vor citi acest articol, cititori ai revistei „România Mare”, se numără printre românii informaţi corect de presa lor.

Radu Toma

COMENTARII DE LA CITITORI