IMPOSTORII

in Polemici, controverse

Nu ne-am fi grăbit să scriem aceste rînduri, dacă, deunăzi, nu am fi fost apostrofaţi de un cetăţean turmentat, care încerca să ne lămurească, în limbajul său, obosit de prea multe pahare de acool, că, acum, românii trăiesc într-adevăr liberi şi că nu mai e ca pe vremea odiosului… Nu am înţeles ce rost avea odiosul în acea discuţie, deşi înţelesesem prea bine apropourile sale… Şi atunci ne-am gîndit la zilele care s-au scurs mai mult de-a tumba, una după alta, în aceşti ultimi 26 de ani de viaţă politică mizerabilă, care nu a făcut altceva decît să tulbure existenţa românilor, transformîndu-i într-o societate de depresivi şi de săraci, de asistaţi sociali şi muritori de foame la propriu. În această perioadă de timp, prin saloanele Puterii s-au preumblat destui marţafoi nesăţioşi, care au lăsat în urma lor o ţară dezbinată şi furată la greu şi care, acum, sînt chemaţi să dea cu subsemnatul în faţa organelor de anchetă ale statului. Dovadă sînt mişcările de stradă care au avut loc în urmă cu cîteva luni, cînd a fost înlăturat din funcţia de premier al României Victor Ponta, un posibil client al Beciului Domnesc de la Rahova. Se pare că nimeni nu a vrut să ia în seamă vorbele înflăcărate ale regretatului Corneliu Vadim Tudor, care spunea apăsat că ţara este jefuită de bande de mafioţi. Tocmai de aceea, românii sînt datori şi îndreptăţiţi să îi rostească numele întru pomenire, în semn de respect pentru patriotismul său şi pentru dragostea lui neţărmurită faţă de acest popor. Dacă ar fi să ne raportăm numai la Ministerul Culturii şi la toţi cei care s-au perindat în fruntea instituţiei, vom vedea, la o analiză sumară, că bilanţul activităţii fiecăruia dintre ocupanţii acestei funcţii nu conţine nici o realizare notabilă, în ciuda programelor generoase enunţate de domniile-lor. Nu mai vorbim de celelalte ministere, precum cel al Educaţiei şi Învăţămîntului. Politicienii, în marea lor majoritate, au ţinut cultura la obroc, întrucît, precum se ştie, oamenii vitregiţi de carte sînt mai uşor de manipulat şi de controlat. Cultura este o armă letală pentru cei ce ţin cu dinţii de fotoliile puterii, pentru acei impostori care, la grămadă, au sfidat cultura. Nici unul dintre ei nu a fost capabil să o pună pe tapet, folosindu-se de toate tertipurile pentru a sfida poporul. I-am suportat atîta amar de vreme ca pe un adevărat blestem căzut pe capul românilor. Acum, ne ruşinăm de noi, că i-am răbdat… Sîntem de acord cu opinia autorului Voicu Anton, cel care, în ,,România Mare” (nr. din 6 noiembrie 2015) remarca: ,,Traian Băsescu nu a citit în toată viaţa lui cît citea Corneliu Vadim Tudor într-o zi”. Comparaţia este elocventă. Adăugăm şi noi, spre a da un plus de culoare articolului nostru, că Tribunul, pe atîta cît citea, pe atît de mult scria. Îi rugăm pe cei interesaţi să nu se ia după vorbele unor indivizi de trei parale la adresa lui Corneliu Vadim Tudor, ci să citească lucrarea sa de doctorat, pe care a tipărit-o sub titlul ,,Cartea de aur”, o veritabilă bibliotecă de peste 700 de pagini, incluzînd informaţii bine documentate despre Istoria acestui popor. Vorba ceea, clasa noastră politică nu duce lipsă de cîrnăţari, de oameni care nu ştiu sau nu vor să citească şi care, atunci cînd vor fi întrebaţi de nepoţi sau de strănepoţi cine a fost Mihai Eminescu sau Ion Creangă, nu vor şti ce să răspundă. Fiindcă orizontul lor de cunoaştere se limitează la: Ion Iliescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis… În rest, Istoria, după cum vedem, se scrie pe genunchi, după cum bate vîntul şi în funcţie de interesele personale sau de grup, iar, din păcate, marea majoritate a alegătorilor va fi formată din oameni de categoria celui cu care ne-am confruntat într-un schimb de vorbe nu tocmai pe placul lui.

ION MACHIDON,

preşedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI