În 1946 se anticipa eşecul comercial al televiziunii

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Cînd a izbucnit al II-lea război mondial, Compania ,,General Electric” tocmai se pregătea să introducă televiziunea comercială, dar strădaniile ei au fost utilizate pentru producerea de echipamente militare. La Hollywood, studiourile au prosperat în timpul războiului, scoţînd pe bandă-rulantă filme care să ridice moralul populaţiei şi să încurajeze patriotismul. Cînd starurile de cinema deja consacrate, precum Jimmy Stewart, s-au întors acasă, după ce fuseseră pe front, au descoperit că publicul îşi schimbase gusturile; de exemplu, cînd a fost difuzat pentru prima dată, filmul ,,It’s a Wonderful Life” a fost un fiasco. Dar Hollywood-ul a fost nevoit nu doar să inventeze un nou stil în realizarea filmelor, ci a trebuit să facă faţă şi apariţiei, întîrziate, a televiziunii.

În 1946, Darryl F. Zanuck, directorul studiourilor 20th Century Fox, a rîs în faţa noului competitor, susţinînd că televiziunea ,,nu ar fi în stare să se menţină, pe orice piaţă s-ar lansa, după primele 6 luni”. Dacă Zanuck credea realmente în această previziune, rămîne un subiect deschis discuţiei. Tot el spunea: ,,Oamenii se vor sătura în curînd să se tot holbeze la o cutie din placaj”, afirmaţie care sugera că, pur şi simplu, cineastul încerca să influenţeze în mod negativ vînzările de televizoare. Indiferent de motivul emiterii ei, această judecată a fost total eronată. În scurt timp, a devenit evident că americanii îşi doreau chiar foarte mult ,,să se holbeze la acea cutie din placaj ”, ore în şir, bucuroşi să aibă atîtea programe de divertisment prezente în propria sufragerie, astfel încît vînzările caselor de bilete din cinematografele care difuzau filme hollywoodine au scăzut brusc. În ciuda opiniei eronate asupra viabilităţii comerciale a televiziunii, Zanuck s-a dovedit a fi unul dintre cei mai isteţi oameni de la Hollywood, găsind cu rapiditate calea prin care să atragă publicul înapoi în cinematografe. În 1952, a introdus prima dezvoltare tehnică majoră de cînd filmele color deveniseră un lucru obişnuit, la sfîrşitul anilor ’30: procedeul de difuzare pe ecran lat, numit ,,Cinemascope”, pe care l-a lansat odată cu senzaţionala epopee biblică ,,The Robe”. Însă, chiar şi aşa, pînă la sfîrşitul deceniului, sistemul practicat de studiourile hollywoodiene în forma existentă din anii ’20 se îndrepta spre un punct mort. În cele din urmă, deşi filmele demonstrau că nu vor dispărea, marile studiouri (ceea ce mai rămăsese din ele) s-au găsit adînc implicate în producerea spectacolelor pentru televiziune, cu vechea companie a lui Zanuck în frunte.

JOHN MALONE

COMENTARII DE LA CITITORI