În 1952, Stalin i-a strigat lui Gheorghiu-Dej:

in Alte știri

„SPĂLAŢI-VĂ PE CAP CU ANA PAUKER!“

 

1961, 30 noiembrie – 5 decembrie.

Fragment din intervenţia lui Gh. Gheorghiu-Dej la plenara CC. al P.M.R., în timpul cuvîntării ţinute de Emil Bodnăraş, în care liderul partidului menţionează, din nou, întîlnirea din 1952, cînd Stalin i-a sugerat îndepărtarea „deviatorilor de dreapta”.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Ca mai tîrziu, în 1952 (Stalin) să sară în cealaltă extremă, să mă acuze de împăciuitorism faţă de Ana. A început să mă întrebe acolo, la masă, eram eu, Apostol, Chişinevschi şi Miron Constantinescu.

Cînd am raportat că am făcut toate eforturile să-i convingem, să-i apropiem de linie, să facă front cu activul nostru într-o problemă aşa de importantă cum era reforma bănească, el m-a făcut împăciuitorist, a spus că sînt împăciuitorist, că uite cum se întîmplă. Teohari apără pe Luca, Ana apără pe Teohari şi Dej apără pe Ana. Ca să vedeţi, e de neînţeles la un conducător aşa cum noi îl consideram pe Stalin. Că am o atitudine împăciuitoristă, că apăr pe Ana şi de ce, tocmai în momentul acesta nu ştiu ce-i vine lui Miron Constantinescu, se lasă pe spate cu ochelarii lui, cu capul, cu pletele, aşa, de poet, zice: „Gheorghi Afanasievici nimnoşca sentimentalno“ („Gheorghi Afanasievici e puţin sentimental“ – n.n.). Dar ce-i rău oare în asta, dacă oamenii, chiar comuniştii, au sentimente? Şi sînt uneori sentimentali, eşti om. Asta ca şi cum ar însemna gaz pe foc, tovarăşi. Foarte s-a înfuriat Stalin şi striga la mine acolo: de ce, de ce nu i-ai dat la mir şi-mi făcea aşa cu pumnul la cap, pacemu … leob, înseamnă mir – cap – de ce n-aţi venit la … Nu s-a ivit în România mîna de fier, dar noi am procedat cu metode partinice, am căutat să convingem. Pînă se ia o hotărîre, se dă o luptă politică, o luptă ideologică dacă vreţi aşa, nu lovim oamenii aşa, dînsul vroia o mînă de fier şi aprecia că nu s-a ivit în România o mînă de fier. Eu astăzi sînt foarte bucuros că n-am devenit acea mînă de fier. Ar fi fost o mare nenorocire dacă s-ar fi ivit un asemenea specimen „cu mînă de fier”. Noi cunoaştem ce s-a întîmplat în alte ţări unde, într-adevăr, s-a manifestat această mînă de fier. La noi s-a manifestat, dimpotrivă, rezistenţă şi respingere sistematică a tuturor încercărilor de a pune semn de întrebare asupra cadrelor şi activului de partid. Ăsta este doar un mic episod care, desigur, merită să fie descris mai amănunţit, ca să apară toate aspectele. Altfel, dacă este povestit aşa, poate să dea loc la interpretări greşite şi putem să privim nejust lucrurile.

Tov. Emil Bodnăraş:

Tovarăşi, îmi amintesc în continuare că Ana şi Luca…

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej:

Erau foarte capricioşi. Asta arată cît de juste au fost apreciate capriciile lui Stalin, el era în stare să stea la masă, stătea la masă, cînta, mînca, bea şi a doua zi dimineaţa, cînd pleca de acolo, să-l înşface Beria şi să-l tămîie. Tare era foarte crud.

* * *

2008. Fragment din interviul realizat de Ion Jianu cu Gheorghe Apostol, în legătură cu întîlnirea pe care o delegaţie a conducerii P.M.R. a avut-o cu Stalin, în 1952, în problema „devierii de dreapta” din partidul român.

– Cînd aţi fost a doua oară la Stalin?

– În decembrie 1952. (Data întîlnirii cu Stalin este eronată. Vizita s-a desfăşurat, undeva, în intervalul 17 aprilie 1952 – 26 mai 1952, data de începere a plenarei în care au fost condamnaţi „deviatorii de dreapta”). Delegaţia noastră a fost la Stalin pentru aprobarea primului plan cincinal. De fapt, elaborarea planului se făcuse la Bucureşti tot cu sprijinul „neprecupeţit” al consilierilor sovietici, implantaţi în toate ministerele economice, implicit şi în cadrul celor două ministere importante – cel de Interne şi cel al Apărării Naţionale.

– Care a fost componenţa delegaţiei?

– Gh. Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Miron Constantinescu şi eu. (Potrivit deciziei adoptate în şedinţa Biroului Politic din 17 aprilie 1952, din delegaţie urmau să facă parte Gh. Gheorghiu-Dej, Al. Moghioroş, Gh. Apostol şi Miron Constantinescu). Revenind la problema acelui plan cincinal: Stalin l-a aprobat, dar după 2 ani ne-am dat seama că investiţiile pentru industrie erau prea mari, se forţa industrializarea ţării, neglijîndu-se agricultura şi celelalte ramuri ale economiei.

– Aţi mai discutat şi alte probleme cu Stalin?

– Da, cazul Anei Pauker.

– Adică?

– În Biroul Politic exista părerea excluderii Anei Pauker din rîndul membrilor de partid. O parte a membrilor Biroului Politic al P.M.R. dorea ca Ana Pauker să fie îndepărtată doar din rîndul conducerii superioare de partid şi să rămînă membră a partidului nostru. În această direcţie făcea presiuni şi Molotov.

– Care a fost părerea lui Stalin?

– Stalin s-a supărat foarte tare în legătură cu cazul Ana Pauker. Gh. Gheorghiu-Dej a fost, de mai multe ori, la Moscova, pentru diferite probleme şi-l informase pe Stalin de faptul că Ana Pauker îi face greutăţi. De fiecare dată, Stalin îi recomanda înlăturarea Anei Pauker din conducere: „Dej, dacă Ana Pauker îţi pune beţe-n roate, dă-o la o parte. Ea nu este reprezentantul nostru acolo, la voi, aşa cum se susţine”. Iar Gh. Gheorghiu-Dej îi răspundea lui Stalin: „Să mai încercăm, tovarăşe Stalin!”. Revenind la această întîlnire, Stalin ne-a spus cam aşa despre cazul Ana Pauker: „E treaba voastră, e o problemă internă a partidului vostru. Hotărîţi cum credeţi voi că-i mai bine. Noi nu ne amestecăm în aceste treburi interne ale partidului vostru. Spălaţi-vă pe cap cu Ana Pauker!”

– Cine era alături de Stalin din partea conducerii sovietice?

– Molotov şi Mikoian.

– Ce s-a întîmplat după această întrevedere?

– Evident, am plecat cam „şifonaţi” de la această întîlnire cu Stalin. Ne-am dus la hotelul rezervat cazării delegaţiei noaste, am mîncat şi ne-am culcat. Era deja tîrziu, aproape de orele 24. Noaptea, pe la orele 2,30, am fost treziţi de oamenii care ne asigurau securitatea şi informaţi de faptul că tovarăşul Stalin ne invită la masă! Am fost duşi la casa lui Stalin. Acolo erau: Molotov, Beria şi Mikoian. S-a mîncat, s-a băut… Stalin bea conţinutul paharelor cu vodcă pînă la fund! Mă uitam la el şi vedeam cum, încet-încet, i se învineţise nasul… Spre sfîrşitul mesei i s-a adresat lui Gheorghiu-Dej: „La Kremlin, în legătură cu Ana Pauker, v-am spus părerea conducerii partidului nostru. Acum vreau să auzi care este părerea mea despre tine, Dej… Am crezut, pînă nu demult, că în vinele tale curge sînge de proletar, dar am ajuns la concluzia că în vinele tale curge sînge de mic-burghez. Eu, dacă aş fi în locul tău, de mult îi trăgeam una la mir Anei Pauker!”.

– Ce i-a răspuns Gheorghiu-Dej?

– Gheorghiu-Dej n-a spus nimic. În schimb, s-a ridicat Miron Constantinescu şi i-a spus lui (în limba rusă): „Tovarăşe Stalin, Gheorghe Afanasovici (sic!) e foarte sentimental. Iată confirmarea…”. Atunci, Dej s-a ridicat în picioare, i-a mulţumit lui Stalin pentru masă şi s-a scuzat prin aceea că noi trebuie să plecăm a doua zi, de dimineaţă, la Bucureşti. Am plecat, fiecare fiind însoţit. Stalin l-a luat de braţ pe Gheorghiu-Dej, precizîndu-i: „Între tovarăşi se spune lucrurilor pe nume. Nu trebuie să te superi…”. Am ajuns la hotel, supăraţi pe Miron Constantinescu. Gheorghiu-Dej era chiar revoltat: „Ce te-a determinat să faci o asemenea intervenţie?”. Miron Constantinescu a început să plîngă, scuzîndu-se, întruna, că nu şi-a dat seama etc. Dej era hotărît: „Vom merge acasă, o vom da în judecată pe Ana Pauker şi o vom condamna la moarte. Cel care va trebui s-o împuşte vei fi tu, Miroane!”. L-a nenorocit, pur şi simplu, pe Miron Constantinescu! În avion, tot timpul, Miron Constantinescu a plîns. S-a hotărît ca toate discuţiile cu Stalin, în problema aceasta, a Anei Pauker, să nu fie comunicate partidului.

– Ce a urmat?

– Ce se cunoaşte: s-a convocat o plenară a C.C. al P.M.R., dar Ana Pauker nu a fost exclusă din partid. Ea, ca şi Teohari Georgescu, n-a mai făcut parte din conducerea superioară a partidului. Evident, nici pe linie de stat nu a primit funcţii.

COMENTARII DE LA CITITORI