În amintirea Înaltpreasfinţitului :Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Nouă, mirenilor, nu ne este permis să pătrundem în viaţa arhiereilor, deoarece nu avem puterea să înţelegem cum se desfăşoară o zi din existenţa lor, cu atît mai puţin să surprindem o trăire tainică a lor, cînd ei îşi deschid sufletele în faţa lui Dumnezeu. Şi totuşi, stau lîngă noi şi le ascultăm învăţăturile, prin intermediul cărora Dumnezeu Îşi descoperă creaţiile în faţa oamenilor. Astfel de lucruri am învăţat şi de la Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, ierarh cu o pătrunzătoare atenţie pentru ceea ce se petrece în interiorul oamenilor, pentru ceea ce se află în gîndurile şi în sufletele lor.

A făcut parte dintre acei slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care şi-au dus crucea în închisorile comuniste şi care au fost loviţi de furia unor autorităţi, ce voiau, cu tot dinadinsul, să desfiinţeze cuvîntul Mîntuitorului, oriunde pe aceste meleaguri. Continuîndu-şi, cu demnitate, menirea de a fi slujitorul Bisericii, a ales să ne transmită învăţăturile apostolilor, astfel încît o bună parte din lucrarea lui Dumnezeu a putut fi aşezată în sufletele credincioşilor. Nicolae Corneanu ne-a dat putere să ne înfrumuseţăm sufletele, cît încă mai sîntem pe Pămînt, şi ne-a făcut să înţelegem că trebuie să urcăm treptele mîntuirii, alungînd orice rău şi izbutind în orice lucru, chiar dacă ni se pare irealizabil. Prezenţa Mitropolitului Banatului printre credincioşi le dădea acestora o stare de smerenie, de însufleţire, atunci cînd binecuvîntările rostite în cadrul Sfintelor Liturghii confirmau grija sa pentru oameni, el găsind cele mai alese daruri şi învăţături pentru semenii săi. Altfel au văzut credincioşii chipul Cerului şi al Pămîntului, cînd Nicolae Corneanu le-a vorbit despre Creatorul lor şi despre iubirea Sa pentru oameni. Îi mulţumim Înaltpreasfinţitului Nicolae Corneanu pentru harul său de a lua din binefacerile lui Dumnezeu şi de a le îngloba în vieţile evlavioşilor, pentru puterea de a duce, pînă la capăt, lucrările dumnezeieşti, el dînd universalitate fiinţei umane în tot ceea ce ea s-a regăsit, chipul perfect şi menirea potrivită, reuşind să imortalizeze, prin rugăciuni şi învăţături, în fiecare om, o credinţă de nezdruncinat şi o viaţă creatoare.

Irina-Ioana HruŞcă

COMENTARII DE LA CITITORI