În crematoriul de la „Colectiv“

in Poeme

Ce ţară este asta în care ard copiii

Pe rugul imposturii şi-al crasei făr’delegi?

Mai morţi decît toţi morţii sîntem viii

Degeaba ca un Faust pervers te reculegi.

 

Dac-ai tăcut cînd spuma nedreptăţii

Ţi-a inundat tăcerile de laş

Şi n-ai pus preţ pe oamenii cetăţii

Acum le-aduni tăcerea pe făraş.

 

Degeaba-i priveghezi înlăcrimat în stradă

Dac-ai tăcut cînd ai văzut că-i strîmb

Parcursul vieţii noastre în cascadă

În care moartea vine peste rînd.

 

Te uiţi, acum, plîngînd spre Bucureşti

Spre clubul care-a măcinat destine

Vinovăţia nu ţi-o aminteşti

Dar ţara asta fumegă-n ruine.

 

Iar impostorii care ne conduc

Călăii însetaţi de sîngele postum

Ne ard destinele pe rug

Şi se preface existenţa-n scrum.

 

Ei nu-s interesaţi de viaţa voastră

Voi sînteţi numai surse de profit

În zid nu-i prevăzută vreo fereastră

Eternitatea iar ne-a dat delete.

 

Ce dacă mor acolo nişte tineri?

E ideal prilej pentru paradă

Deşi s-a întîmplat să fie vineri

Şi i-aţi cam deranjat din escapadă.

 

Pe aceşti bandiţi puşi la cravată

Şopîrle locuinde sub chepeang

De-ai să cobori pe-aicea, Doamne-odată

Înalţă-i lîngă tine, într-un ştreang.

 

Că ei sînt dirijorii morţii sumbre

Fărădelegea arde pe-acel rug

Fiţi blestemate-n veci, sinistre umbre!

Din ţara morţii noastre-aş vrea să fug.

 

Dar nu înainte de a-i trece

Prin Iad pe politrucii primitivi

Că au ucis cu-atîta sînge rece

În crematoriul de la „Colectiv”.

Adi Sfinteş

1 noiembrie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI