ÎN JURUL UNEI MORŢI SUBITE

in Cãlcîiul lui Ahile

Din momentul cînd ne naştem, ne place sau nu, ştim că vom şi muri. Problema cruntă este că nu ştim cînd vom trece acest prag spre lumea de apoi. Şi poate că este mai bine aşa. Iar cînd acest soroc vine pe neaşteptate, dispariţia este şi mai cruntă. Îmi amintesc, cîteodată, de versurile marelui Eminescu, scrise în momentul de durere mută, de deznădejde, în faţa morţii:
„A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşeală;
Ce-un secol ne zice, ceilalţi o dezic.
Decît un vis sarbăd, mai bine nimic!“
Lăsînd poezia la o parte, realitatea prezentă este aceea că un jucător bun de fotbal, camerunez, de la Dinamo, a căzut pe iarba gazonului, fără să fie angrenat într-o fază a jocului, şi nu s-a mai ridicat. Tragedie care s-a mai întîmplat pe terenurile de sport, din păcate destul de des în ultimul timp, în lumea largă. Durerea celor rămaşi, şi a noastră, în aceste situaţii, cere cu insistenţă să aflăm cauzele şi mai ales dacă acest accident putea fi prevenit. Ceea ce vom încerca şi noi, prezentîndu-vă datele nenorocirii. De la început, trebuie precizat că, în medicină, se consideră „moartea subită“ un caz patologic pe care ştiinţa modernă nu are încă mijloacele necesare pentru a-l identifica în totalitate, cu toate eforturile care se fac în această direcţie. Oare, în cazul lui Patrick, ne aflăm în faţa acestei situaţii, sau dispariţia lui putea fi evitată? Noi vă vom prezenta cîteva date, iar dvs. singuri veţi putea răspunde la această întrebare chinuitoare.
S-au oferit primele date ale INML, parţiale, din care reiese că avea inima prea mare, chiar şi pentru un sportiv. Aceasta poate duce la tulburări de ritm şi chiar la stop cardiac. La controalele medicale pentru obţinerea permisiunii de a face efort, obligatorii la orice sportiv, s-a constatat la Patrick acest lucru, şi de aceea a fost trimis şi la specialişti în acest domeniu în Germania, care, pînă la urmă, i-au dat avizul că este apt pentru joc.
Îmi amintesc că acum vreo 7 decenii, cînd am început să fac sport şi cînd nu erau mulţi medici cardiologi specializaţi în sport, m-am lovit de aceleaşi oprelişti. A trebuit să ajung la medicii cardiologi de la Spitalul Brâncovenesc pentru a-mi obţine viza controlului medical. Şi vă rog să-mi permiteţi şi o paranteză care mai mîhneşte mulţi români. Spitalul Brâncovenesc era, în acele vremuri, cea mai mare şi cea mai bine dotată unitate medicală din ţară, iar construcţiile lui erau declarate patrimoniu istoric, şi totuşi spitalul a fost desfiinţat, iar clădirile au fost demolate, pentru a se construi ansamblul Casei Poporului, astăzi clădirea Parlamentului.
Se mai spune că Institutul de Medicină care face controlul medical al sportivilor de performanţă nu are un ecocardio, aparat pe care îl au toate cabinetele de cardiologie (şi noi avem unul la Policlinica din Drumul Taberei), că maşina Salvării nu avea aparatura necesară pentru asemenea situaţii, sau că avea, dar nu a fost folosită, şi alte informaţii contradictorii, ca, de pildă, că medicul de pe ambulanţă a ajuns cu întîrziere la jucător şi că, în acel moment, inima acestuia încă mai bătea. Că nu i s-a aplicat un defibrilator. Că în ambulanţă nu i s-a aplicat tratamentul cel mai potrivit, şi multe alte informaţii, care vor fi lămurite în ancheta care este încă în curs de desfăşurare.
Şi un fapt pozitiv. Pentru prima oară, şefii galeriei de la Dinamo, ostilă în orice împrejurare echipei Steaua, au declarat că, în semn de respect pentru decesul lui Patrick Ekeng, nu vor mai striga la primul eveniment sportiv sloganuri defăimătoare împotriva Stelei. Decizie de salutat. Poate astfel nu vor mai dovedi o mare lipsă de patriotism atunci cînd strigă împotriva Stelei şi atunci cînd aceasta are întîlniri cu echipe din străinătate.
Iar pentru Patrick, Dumnezeu să-l ierte!

Silviu Dumitrescu

COMENTARII DE LA CITITORI