În memoria inegalabilului compozitor Marcel Dragomir

in Lecturi la lumina ceaiului

 

La început de primăvară, unul dintre cei mai mari compozitori români ai ultimilor 40 de ani, Marcel Dragomir, s-a înălţat spre alte culmi ale creaţiei şi scenei. Un compozitor care a cuprins în mîinile sale emoţia fiecărei trăiri umane, a pus-o pe note muzicale, dăruind-o, mai apoi, publicului. A avut o deosebită înclinaţie artistică şi a ştiut să ia din prea plinul cununii muzicale cele mai alese trăiri ale orizontului, cu ajutorul cărora a realizat un contact sensibil cu ascultătorii. A lansat zeci de şlagăre, acestea devenind melodii de referinţă ale muzicii uşoare româneşti, şi a colaborat cu foarte mulţi interpreţi din acest domeniu. Compozitorul Marcel Dragomir a acordat o mare atenţie firului melodic, pentru a putea prezenta, în profunzime, sentimentele umane. Pe portativele lui, lacrimile se unesc într-un ,,Albastru infinit”, un hit al anului 1976. A descris, în melodiile sale, cu atîta emoţie şi talent, dragostea rănită, încît ne lasă impresia că această rană chiar a existat, a surîs, a plîns şi s-a lăsat purtată în compoziţiile maestrului, pentru a o împărtăşi ascultătorilor şi a o cînta împreună. Marcel Dragomir, prin cîntecele sale, a reuşit să ţină iubirea aproape de inimile noastre. Am fost pătrunşi de emoţii şi purtaţi pe note muzicale, unde s-a putut evidenţia atîta viaţă în cîntecele sale, încît sufletele tresar şi ele. Îi mulţumim inegalabilului compozitor Marcel Dragomir pentru faptul că a luat din măreţia muzicii acea parte a sunetelor care, pentru cîteva minute de ascultare, de altfel nemărginite, şi-a deschis sensibilitatea şi frumuseţea şi ne-a purtat pe aripile celor mai înălţătoare trăiri şi spre cel mai frumos şi tulburător albastru infinit.

IRINA-IOANA HRUŞCĂ

COMENTARII DE LA CITITORI