În pragul falimentului total (5)

in Război corupției

Fără îndoială, cel mai neavenit membru al guvernului este Raluca Prună, fosta salariată a Comisiei Europene şi actual ministru al Justiţiei. Formată ca jurist sub influenţa nefastă a procuroarei staliniste Monica Macovei, cea care de 25 de ani împroaşcă România cu rîuri de lături de esenţă bolşevică, doamna Prună nu se aseamănă doar la idei cu jalnica sa îndrumătoare, ci, pur şi simplu, este o clonă a ei. Aceeaşi figură îmbufnată, căreia îi tună şi fulgeră mereu, aceleaşi vorbe otrăvite aruncate pe lîngă drum. În primul mesaj adresat din fotoliul ministerial, le-a cerut românilor să nu fie ipocriţi. Nu ştim ce-a vrut să spună. Poate ne va explica la plecare, moment pe care toată lumea îl aşteaptă cu nerăbdare. A venit la Bucureşti cu aere occidentale şi nu ca să pună vreo cărămidă în zidul şubred al Justiţiei, fiindcă nu-i deloc meseriaşă în această privinţă. A revenit în patria adorată, cu misiunea de a-i reconfirma pe actualii şefi ai instanţelor judiciare, ignorînd orice proceduri, aşa cum singură mărturisea. În rest, ne îngroapă în declaraţii aberante şi agresive. ,,Drepturile omului sînt un lux teoretic”, spune funcţionara Prună, care ocupă astăzi scaunul de ministru al Justiţiei. O asemenea cugetare macovistă, care nu depăşeşte nivelul gleznei, ar trebui afişată, cu litere mari, pe frontispiciul Parlamentului de la Strasbourg, ca să ştie întreaga lume cît de departe a ajuns Bătrînul Continent în materie de democraţie. Cînd o aud pe Raluca Prună vorbind despre Justiţie, am senzaţia că ascult o voce de pe altă planetă, acolo unde dreptul este o noţiune necunoscută. Instinctiv, mă întorc cu vreo şapte decenii în urmă cînd, ca student, îi ascultam cu sfinţenie, în aula Facultăţii de Drept din Bucureşti, pe străluciţii magiştri Istrate Micescu, Vintilă Dongoroz, Traian Ionaşcu şi pe atîţia alţi corifei, expunerile lor copleşindu-mă sufleteşte, ca nişte veritabile simfonii beethoveniene. O tempora! O mores! Singurul lucru rezonabil pe care mai poate să-l facă actualul ministru al Justiţiei este să recurgă la gestul colegei sale de la Ministerul Muncii, adică să-şi prezinte demisia şi să se întoarcă la Bruxelles, la slujbuşoara atît de bine remunerată.
Spre deosebire de alţi colegi de Cabinet, fostul ministru al Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cădariu, părea mai degrabă un spectator şi nicidecum un demnitar angajat într-un domeniu de importanţă capitală. Ca un spectator s-a comportat în faţa situaţiei alarmante, provocată de toxinfecţiile alimentare, care au afectat cîteva sute de copii, ca şi în cazul infecţiilor din spitale. Privind parcă de pe Lună situaţia groaznică din domeniul de care se ocupa, Patriciu Achimaş declara candid că sistemul de sănătate de la noi este peste nivelul de aşteptare al cetăţenilor, deşi orice om ştie că, dacă intri cu o boală într-un spital din ţara noastră, ieşi cu alte 3-4. Cu toate acestea, ministrul Cădariu a ţinut cu ghearele şi cu dinţii de scaun, înaintîndu-şi demisia cu mare greutate.
De voie, ori sub presiune, unii tehnocraţi au dispărut din Cabinetul Cioloş. Dar au venit alţii, tot de după colţ şi la fel de docţi, aşa cum ne-am trezit, la Ministerul Culturii, cu madam Şuteu. Cînd, după demisia atît de tărăgănată a fostului ministru Vlad Alexandrescu, am auzit rostindu-se numele noului titular de la Cultură, am crezut că, poate, cineva se ţine de glume. Să nu fi ştiut preşedintele Iohannis, cînd a primit-o la Cotroceni, pentru depunerea jurămîntului, că doamna Corina Şuteu, fostă subalternă a stalinistului H.R. Patapievici, cel care a jucat cu bocancii boşevismului peste marile valori ale culturii noastre, a promovat zvastica nazistă într-o expoziţie românească deschisă în SUA? Am auzit-o, la scurt timp după înscăunarea în fruntea Ministerului Culturii, răspunzînd întrebărilor unui ziarist, la un post de televiziune. Parcă vorbea din imperiul haosului. Cuvintele nu se legau, iar logica era în mare suferinţă. De la acei titani cărturari ai neamului nostru, precum Dosoftei, Antim Ivireanu, Andrei Şaguna, Dimitrie Cantemir, B.P. Haşdeu, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Lucian Blaga, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, George Călinescu şi atîţia alţii, destinul ne-a împins din nou pe toboganul falimentului, încît cultura noastră se întoarce astăzi, prin noii ei diriguitori, la epoca proletcultismului.
La capătul a mai bine de 6 luni de bîjbîieli şi de gafe răsunătoare, Cabinetul Cioloş poate raporta stăpînilor de la Bruxelles (faţă de români n-are nici o răspundere) că şi-a îndeplinit cu prisosinţă misiunea încredinţată. A întîrziat scandalos creşterea salariilor, a adus mari prejudicii pensiilor particulare, a stimulat dezeschilibrarea balanţei comerciale, prin reducerea exporturilor, n-a accesat nici un euro din fondurile europene, a relansat dialogul cu FMI, pentru o nouă înrobire economică a ţării, a schimbat prefecţii, a tampornat, printr-o ordonanţă de urgenţă, decizia Curţii Constituţionale, care consideră ilegale interceptările SRI – toate aceste ,,performanţe” certificînd, în modul cel mai clar, că Executivul condus de Dacian Cioloş nu este doar cel mai incompetent guvern post-decembrist, ci şi cel mai antiromânesc.

(va urma)
NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI