În pragul falimentului total (6)

in Război corupției

Situaţia grea, fără precedent, prin care trece astăzi România nu poate fi pusă doar pe seama guvernului Cioloş, ci şi pe aceea a clasei politice, aflată într-o continuă dezintegrare, precum şi a partidelor, paralizate de corupţie şi de Justiţie. Un PSD cu lideri ca Hrebenciuc, Mitrea, Nichita şi alţii nu se poate defini ca partid social-democrat. Şi mai grave sînt confruntările din sînul partidului, pentru putere. Va redeveni Ponta liderul social-democraţilor, după ce i-a părăsit fără argumente temeinice? PNL se află într-un impas şi mai mare decît PSD. După cataclismul politic prin care a trecut în ultimii 2 ani – contopirea cu PDL, cel mai corupt şi mai toxic partid din istoria vieţii noastre politice, aderarea la PPE şi despărţirea de liberalii care s-au constituit în formaţiunea ALDE – noul PNL merge astăzi, cu paşi siguri, pe drumul pieirii, deschis de celălalt partid istoric, PNŢ (PNŢCD). Consimţind, în mod cu totul surprinzător, să-şi topească istoria de aproape un secol şi jumătate în creuzetul PPE, un conglomerat artificial, fără resorturi ideologice, fără tradiţie şi viitor, renunţînd la liberalism, doctrina care a constituit dintotdeauna nervul său vital, şi despărţindu-se de atîţia liberali cu experienţă şi glagore politică, PNL este azi o umbră a ceea ce a fost cîndva. Aducînd în partid diletanţi şi venetici, PNL a ajuns la discreţia unor lideri neaveniţi, ca Alina Gorghiu, care face permanent o politică agresivă de cartier, şi Vasile Blaga, vameşul pedelist care spurcă scaunul Brătienilor. PNL se află într-o asemenea grea situaţie, încît nu mai găseşte liberali în rîndurile sale pe care să-i propună candidaţi în alegeri. Anul 2016 nu conturează perspective roze pentru PNL. Cu o încredere extrem de redusă în rîndul votanţilor, aşa cum s-a văzut la recentele alegeri, PNL are toate şansele să devină o prezenţă palidă nu doar în administraţia locală, ci şi în Parlament.
În mod neîndoielnic, după alegerile parlamentare, struţo-cămila liberalo-pedelistă se va dezintegra. UNPR se destramă văzînd cu ochii. Mîine-poimîine îşi va muta sediul într-o garsonieră, iar în lipsa unui lider, va apela la administratorul blocului. PNŢCD este mortul care se zbate să-nvie, dar planşeul criptei este mult prea gros. Un afiş electoral ţărănist îi anunţa pe puţinii simpatizanţi că PNŢCD renaşte pentru România. Dar de ce nu a făcut nimic pentru ţară atunci cînd a fost viu, adică la putere? În timpul guvernării sale din anii 1929-1933, i-a împuşcat pe muncitorii bucureşteni de la Atelierele Griviţa şi pe minerii de la Lupeni, a instituit curbele de sacrificiu, diminuînd cumplit de mult salariile, şi aşa de mizerie, în perioada celei mai grave crize economice, iar în timpul guvernării post-decembriste a jefuit ţara la adăpostul acelui criminal dicton ,,restitutio in integrum”. Cît despre găştile lui Băsescu şi Macovei, ele se vor destrăma după rezultatele obţinute în alegerile locale, fiindcă sînt nişte adunături de mafioţi. De fapt, mai toate partidele vor intra cu junghiuri în alegerile parlamentare, care se anunţă nu doar tensionate, dată fiind miza lor politică, dar şi timorate de zelul Justiţiei, fiind marcate, în acelaşi timp, de absenteismul alegătorilor şi de lipsa campaniei electorale. Alegerile din acest an au, însă, un specific aparte, acela al apariţiei pe listele de candidaţi a unor penali care, deşi nu ştim cum vor încheia conturile cu Justiţia, nu vor să scape trenul electoral şi să fluture cu batista în urma lui, timp de 4 ani. Nu mai vorbim de elementul comun al tuturor scrutinelor electorale – frauda. De la organizarea alegerilor la finanţarea campaniilor şi pînă la numărarea voturilor, frauda e în floare. În decursul a 26 de ani, de cînd pretindem că avem alegeri libere, nu ne-am debarasat deloc de vechile metehne electorale. Autorităţile noastre n-au fost în stare să emită cartea de alegător pentru toţi cetăţenii care se prezintă la urne. Se votează cu Cartea de Identitate, care-i ticsită de ştampile, cu Paşaportul, cu Livretul Militar şi cu ce mai are alegătorul prin bzunare. Nu este întîmplător că unii votează de cîte două ori. Pînă cînd nu vom stîrpi frauda, care însoţeşte alegerile ca o umbră, nu putem spera la vreo cît de palidă însănătoşire a vieţii noastre politice. România zilelor noastre este încă tributară, în multe privinţe, preceptelor şi mentalităţilor totalitariste, de care credeam că am scăpat odată cu dispariţia ideologiei leninist-staliniste.

(va urma)
NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI