În pragul falimentului total (7)

in Război corupției

Socoteam, cu aceeaşi naivitate, că optînd pentru capitalismul de cumetrie vom ajunge pe scurtătură în raiul occidental. Ne-am înşelat amarnic, fiindcă, în realitate, n-am făcut decît să deschidem porţile din spate, adică pe cele ale involuţiei în politică, economie, cultură, sănătate, justiţie. Dacă imobilismul din economie, învăţămînt ori sănătate este explicat prin lipsa de reforme structurale, neajunsurile din Justiţie sînt, dimpotrivă, rezultatul unor reforme anacronice băsisto-macoviste. Grav este faptul că această pacoste care a căzut pe capul ţării, Monica Macovei, nu-i îndepărtată total din Justiţie şi din viaţa politică. Şi în aceste zile, prin unealta sa Raluca Prună, plantată ca ministru, vrea s-o numească pe doamna Hăineală prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încălcînd flagrant prerogativele CSM-ului, pe care vrea să le lase la discreţia negocierilor politice dintre Guvern şi Preşedinţie. În acest sens, ministrul Prună spune că o să meargă pe recomandările făcute de societatea civilă. Care societate civilă? Se va găsi şi aici un Chirilă, care să impună într-o funcţie înaltă un preferat al său, aşa cum s-a întîmplat la Cultură? De cînd pînă cînd 3-4 zavragii din stradă au ajuns societate civilă şi încalcă grosolan legislaţia? De ce Justiţia din ţara noastră se învîrteşte de un deceniu în jurul cîtorva nume (Kövesi, Stanciu, Hăineală, Macovei, Moraru şi, mai nou, madam Prună), cînd are la dispoziţie cîteva mii de magistraţi? S-a ajuns ca, pe baza unui denunţ făcut de un puşcăriaş, care îşi ,,aminteşte” niscai fapte penale sau închipuiri, săvîrşite de vreun asociat sau politician, să se declanşeze procese grele. Justiţia stalinistă, instalată la noi după ultimul război mondial, l-a condamnat la pedeapsa capitală pe Lucreţiu Pătrăşcanu, întrucît acesta ar fi declarat că înainte de a fi comunist este român. Şi aşa stăteau lucrurile. El se născuse român şi mai apoi devenise comunist. În realitate, liderul PCR, Gheorghiu-Dej, se temea că, în orice clipă, un intelectual de rasă ca Pătrăşcanu ar putea să-i ia locul în ierarhia partidului.
S-a fabricat un denunţ criminal, şi problema a fost rezolvată, printr-un asasinat abominabil, de care avea să aibă parte şi ucigaşul, după cîţiva ani. Nici fostul premier Năstase n-a fost trimis după gratii pentru nişte amărîte de termopane, ci pentru spaima pe care un asemenea intelectual i-o provoca incultului Băsescu. S-a recurs la ,,Trofeul Calităţii”, care ar fi asigurat finanţarea campaniei electorale a lui Adrian Năstase, suma invocată constituind, însă, un bacşiş, pe lîngă milioanele de euro primite ilegal de Băsescu, din afacerea Microsoft, şi care l-au ajutat să cîştige scrutinul pentru Cotroceni.
În lipsa unor argumente juridice temeinice, Adrian Năstase a fost condamnat la cîţiva ani de detenţie, pentru a i se da satisfacţie unui mafiot învederat, afirmîndu-se că sentinţa dictată împotriva fostului premier trebuie să constituie un exemplu şi pentru alţi demnitari. Netemeinicia unor sentinţe judecătoreşti n-a rămas nesancţionată. În perioada 2008-2013, România a fost condamnată de CEDO la plata a 450 de milioane de lei noi, întreaga sumă fiind achitată de stat, nu de cei care au dictat sentinţe nefondate. De ce oare medicii, care au salarii mult mai mici decît magistraţii, sînt obligaţi să răspundă material şi moral pentru diagnostice şi tratamente greşite, iar procurorii şi judecătorii sînt absolviţi de orice răspundere? Într-un proiect de lege, dezbătut cu cîtva timp în urmă în Senat, era readusă în actualitate răspunderea slujitorilor Justiţiei, precizîndu-se următoarele: „Statul se va îndrepta de îndată cu acţiune în despăgubiri, împotriva procurorului sau judecătorului care, cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, a săvîrşit o eroare judiciară”. În urma reacţiei prompte a unor magistraţi, care şi de această dată invocau atingerea independenţei, credibilităţii şi prestigiului Justiţiei, respectivul act a rămas la stadiul de proiect. Amestecul brutal al politicului în Justiţie a fost recunoscut de Traian Băsescu, cel care declara anul trecut: ,,Doamna Bica, Horia Georgescu, de la ANI, Elena Udrea (toţi penali – n.n.), alături de Kövesi, Stanciu şi Coldea, au fost în echipa mea, în care eu am crezut şi cu care am transformat instituţiile”. Într-o oarecare măsură, echipa amintită este şi astăzi la butoane. Poate că de aceea fostul preşedinte, posesor al mai multor dosare grele, nici nu se sinchiseşte că ar putea să ajungă pe banca acuzării. Procurorii şi judecătorii trebuie să-şi asigure independenţa şi credibilitatea prin propria prestaţie, nu să o solicite de la CSM.

(va urma)
NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI