În sînge-mi toarnă fluturi Dumnezeu

in Poeme

Prin ochii mei trec orele cerate,

privighetori sărate mi se aruncă-n sînge,

în căutarea frunzei spulberate

de vîntul fantomatic ce în copaci se frînge

 

Cad clipele absente-n fascicole bizare,

pe ziduri se scurg umbre zdrobite de ninsori,

pe autostrada vieţii cu locuri de parcare

se rătăcesc haotic cohortele de nori

 

Dar nu mai au putere tristeţile de iarnă

să ne consume gîndul întoarcerii în cer,

ne creşte-n suflet glonţul pornit din altă armă,

mă strîng în braţe fluturi cu aripi noi de fier

 

Invazia-n retină a turmelor de cai

ce se hrănesc cu drumuri crescute peste noapte,

e semn că s-au topit de spaima lunii mai

parafele de rouă ce lăcrimau pe acte

 

Ascult cum strigă marea de spaimă în aortă,

corăbii nevăzute vin prin fereastra spartă,

de nu mă veţi găsi pe ultima copertă

să nu mă căutaţi în locuri de pe hartă

 

Că m-am ascuns în era translucidă

pe unde şerpi lunatici se scurg în jurul meu,

veninul lor nu poate în preajmă să ucidă

că-n sînge-mi toarnă fluturi Dumnezeu…

 

Adi SfinteŞ, 21 mai 2017

COMENTARII DE LA CITITORI