Inamicul tăcut: toxinele rămase în urma marilor uzine şi mine (4)

in Război corupției

A prins 80 de ani cu apă de izvor
Ioan Lupoi are 80 de ani şi nu-şi arată vîrsta după cît de bine se ţine. A fost martor la ridicarea combinatului, îşi aminteşte şi că a lucrat ca salahor la construcţia blocurilor din Colonie, acolo unde urmau să locuiască specialiştii şi muncitorii. Octogenarul nu a uitat însă ce probleme apăreau de la combinatul de îngrăşăminte chimice. „Pentru început treaba era bună, dar după un timp a început să vină coşmarul: erau atîtea gaze, că eu, de exemplu, înfudam şi gaura la cheia din uşă cu vată ca să nu-mi vină mirosul în casă, ca să pot dormi noaptea. Era infern, nu altceva. Aeriseai doar atunci cînd nu se evacuau gazele“, spune Ioan Lupoi. După ce a venit din Armată a lucrat o perioadă la Renel, apoi s-a angajat la Fibrex, la fire şi fibre sintetice. „Era mai bine, dar şi acolo erau gaze. Majoritatea oamenilor de aici sînt bolnavi de plămîni din cauza gazelor. Cei din generaţia mea s-au cam dus, gazele astea cred că au afectat, e şi normal, nu pot să ducă la bun sfîrşit viaţa unui om. Azi oleacă, mîine oleacă, gazele astea se adună“, e sigur moş Ion. Bătrînul spune că în vremurile cînd producţia de îngrăşăminte mergea la capacitate maximă mai era o problemă pe care toţi localnicii o constatau. „Prin anii ‘80, vara, cînd fructele ajungeau la jumătatea lor de coacere, cădeau jos din pom, le slăbea rezistenţa“. Octogenarul nu se plînge de probleme de sănătate, deşi are ceva necazuri la stomac, şi nu are vreo temere să consume apa, din cauza poluării în timp. „Stau într-o zonă unde am un izvor la poartă, şi iau apă de acolo. Cam la o lună-două, dau apa la un băiat, care lucrează la un laborator de la Mediu, în Piatra Neamţ, şi-mi spune că este acceptabilă. De la magistrală, de la reţea, eu nu folosesc decît pentru spălat haine şi ca să fac baie, iar cu apa de la izvor fac de mîncare şi spăl şi vase“.

Sechestraţi în case (1)
Covrig Lucica (62 de ani) a lucrat, din 1976, timp de şapte ani la Secţia Amoniac de la fosta Azochim, combinatul de îngrăşăminte chimice de pe platforma Săvineşti. „Am avut un accident, m-am intoxicat cu amoniac, şi nu am mai avut voie să lucrez în acel mediu. Apoi am lucrat la staţia de epurare de la Piatra Neamţ“, spune femeia. Locuieşte în Săvineşti şi îşi aminteşte cum era înainte de 1990, atunci cînd fabrica funcţiona la turaţie maximă. „Ca locuitor asta era singura problemă, că nu se putea respira aerul ca lumea. Erau momente în care stăteam închişi în casă. Celor care lucrau în cobinat, în mediu toxic, li se dădea un kilogranm de lapte pe zi, la 8 ore, la o tură cum era, pentru detoxifiere. În plus, oamenilor le dădeau măşti contra gazului la serviciu ca măsură de protecţie la avarii“.

(va urma)

(„Adevărul“)

COMENTARII DE LA CITITORI