Începe bătălia pentru Lună? … mai probabil pentru heliu-3!

in Lecturi la lumina ceaiului

Astăzi, pe Lună, China a depășit pe toată lumea. Și dacă prima rivalitate lunară dintre SUA și URSS a fost de natură mai ideologică, cînd două sisteme politice diferite au încercat să-și dovedească valoarea și avantajul pentru întreaga lume, astăzi obiectivele propagandistice, dacă nu au dispărut complet, au trecut cu siguranță pe fundal.

Însă China, făcînd o descoperire incredibilă în industria spațială din ultimii 10 ani, nu avea să dove­dească nimănui nimic de la bun început. Este suficient să citiți învățăturile lui Confucius pentru a înțelege că aceasta este cea mai pragmatică națiune de pe Pămînt, încă din cele mai vechi timpuri. Prin urmare, astăzi, în epoca progresului tehnologic, nu este deloc surprinzător faptul că, avînd o astfel de particularitate națională, China joacă primul rol în economia mondială, fără să se prefacă dominantă politic. Chinezii își fac pur și simplu treaba, inclusiv în știință, iar pînă acum se descurcă destul de bine.

Iar pragmatismul științei chineze este deja cunoscut de toată lumea. Ei își desfășoară toate activitățile în domenii fundamentale numai cu condiția ca, în viitorul apropiat, acestea să poată fi aplicate. Și programul lunar chinezesc este un exemplu viu al unui astfel de pragmatism, pornind de la alegerea zonei de aterizare a unei stații științifice și încheind cu o listă de studii și experimente lunare viitoare.

Dacă analizăm sarcinile care au fost stabilite pentru stația automată Chang’e-4 și roverul lunar care i-a fost livrat, atunci toate acestea sînt legate cumva de studiul problemelor construirii unei baze lunare viitoare locuite. Acesta este un experiment biologic pentru crearea biosferei și o încercare de a cultiva cartofi, varză și chiar bumbac în ea. Și studiul cîmpului magnetic din regiunea Polului Sud este important, din punctul de vedere al protecției împotriva viitoarelor radiații solare din expediții. Și alegerea locului de aterizare, pentru o stație cu un radar care pătrunde la sol și un spectrometru, sugerează că viitoarea bază lunară chineză va fi cel mai probabil angajată în explorare și, eventual, în minerit.

Cert este că locul de aterizare al stației se află în cel mai mare crater de șoc al lunii – von Karman, care face parte din Polul Sud – bazinul Aitken. Simularea computerizată a arătat că a existat o lovitură a forței uriașe a unui corp celest în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani. Și nu un impact vertical tipic la viteză mare, ci unul la viteză mică și la un unghi redus (aproximativ 30 de grade), cu ejectarea rocii de la o adîncime de pînă la 200 km. Cu alte cuvinte, dacă doriți să aflați despre structura geologică a Lunii, atunci acesta nu este doar un loc ideal, ci și, probabil, singurul de acest fel pe întreaga sa suprafață.

Se știe deja că Luna are rezerve uriașe de heliu-3, unul dintre izotopii stabili, care se presupune că va deveni principala sursă de energie umană în viitorul apropiat. Cert este că, spre deosebire de sursele de uraniu din zilele noastre, heliul-3 este practic non-radioactiv, ceea ce îl face sigur pentru natura pămîntească și pentru oameni. Potrivit experților, cel puțin 2 milioane de tone de heliu-3 se află pe Lună, ceea ce, potrivit oamenilor de știință, este suficient pentru a furniza energia civilizației terestre pentru cîteva mii de ani viitori. Și el, poate, la final va fi premiul principal pentru cîștigători la începutul cursei lunare.

Pe scurt, după cum a concluzionat deja celebrul planetolog american Michael Brown, toate sarcinile acestei stații chineze indică în mod specific pregătirea de către China a viitoarei „colonizări” a Lunii cu obiective complet proprii.

D.A.

Păreri și opinii