Începutul „istoriei“ anului 2010 – oglindită pe micul ecran (3)

in Polemici, controverse

DIALOG CU GÎNDUL MEU (3)

Moto „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă” (Octavian Goga)

– Ce ştii tu despre flori?
– Parfumul unei flori este un balsam pentru suflet. La bucurie şi la necaz, florile ne sînt prieteni statornici. Florile ne sînt alături la cununii şi la botezuri. Nu cutezăm să murim fără flori. Ne-am rugat cu crinul, ne-am adîncit în gînduri cu lotusul, ne desfătăm cu trandafirul şi crizantema. Şi să nu uităm florile de cîmp. Cînd sîntem coborîţi în pulbere, ele se aştern, mîhnite, pe mormînt. Oricît de supărător ar fi, nu putem ascunde că, în ciuda legăturii noastre lăuntrice cu florile, sîntem lupi în blană de miel.
– Florile sînt atît de nefericite. Singura floare cu aripi e fluturele, care poate să zboare. Celelalte flori sînt fără apărare.
– În cazul florilor din ghiveci, încercăm să descoperim iubirea de sine a omului. De ce să fie luate plantele din locul lor şi să fie puse să crească în împrejurări străine? Nu e tot una cu a pune păsările să cînte şi să se însoţească închise în colivii? Cine ştie dacă orhideea nu se simte înăbuşită de căldura serelor şi nu leşină de dor, fără nădejde, după o sclipire a cerului sudic? Cînd florile încep să se veştejească, par să zică: „Rămîi cu bine, primăvară! Noi mergem spre veşnicie“.
– Cunoşti poezia lui Nichita Stănescu – „A inventa o floare“?
– Nu.
– Atunci, am să-ţi recit puţin din ea. Ascultă:
„Singur sînt şi mă sprijin de «A» frumoasa vocală matricea literelor toate

Şi spaima de a fi singuri, de a fi
primii,
de a fi hymene.
Şi nevoia de a inventa stăpîni,
zei şi flori,
toţi, absolut toţi în viitor,
în viitorul verzui pe care-l numim trecut
A inventa un rîu curgînd liber prin aerul fără maluri
A inventa o floare al cărei miros sîntem.

O, florile, lapte binemirositor al
Maicii Domnului, şi stabilire-a nemişcării-n nemişcat!“

– Ştii ceva, îi spun eu gîndului. Hai să nu ne mai amărîm şi decît să „filosofăm“, mai bine să ne aşezăm comod în fotolii şi, bînd din Cupa Speranţei, să privim realitatea reflectată în oglinda micului ecran.
Priveşte, vreau să văd şi „capătul căutărilor“. Să-1 ating. Să-i simt dogoarea care topeşte totul în cale. Care naşte izvoare şi te adapă cu apă vie. Să privim faptele pe micul ecran, chiar de la început de an. Apasă pe buton.

„PERLE“ deşirate de pe micul ecran.
Ianuarie , 2010.
Rupînd ultima filă din calendar, NOUL AN pe o scară imaginară urcă şi coboară, la noi în ţară, criza mondială.
ANUL NOU a-nceput
Preţurile au crescut.
Vor trage „la jug“
„boii“ cei mai mari
amărîţii de pensionari.
* * *
„Imnul naţional”, al lui Guţă şi Salam, ne-a adus în dar un vot în plus, care l-a instalat, în Palat, pe Traian, urmaşul lui Decebal, şi pe Boc, debarcat, cocoţat, în scaunul cel mai înalt, de către noul preşedinte, cel de dinainte. Pe Geoană l-a „detronat“ „Vîntul“ ciudat.
* * *
„Casa de bani“ e la Partidul Democrat Liberal. „Cheia“ e bine păstrată de blonda oxigenată, care nu s-a zgîrcit cînd a cheltuit banii greu agonisiţi, ca să petreacă cu tinerii laolaltă. Dosarul în Justiţie înaintat, a fost clasat.

(va urma)
LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI